Google+ NESAȚ COGNITIV (1) | ComiCultural

duminică, 26 octombrie 2014

NESAȚ COGNITIV (1)

De ce ”Nesaț cognitiv” ?


Cred că era prin 1997. Ascultam o emisiune culturală la nu mai țin minte care post de radio. Invitat -  un  scriitor încă necunoscut la acea vreme, Cornel George Popa, care răspundea întrebărilor pe tema primei sale cărți – ”Dobitocul de țânțar”.


Rugat să explice de ce a ales acel titlu de carte, Popa, cu o voce ușor hâtră, a răspuns spontan - ”pentru că mi-a plăcut cum sună”.  Și, până la finalul emisiunii, recunosc că nu am înțeles prea bine legătura dintre titlu și conținut. În sinea mea: ”alt teribilist post-decembrist care vine cu titluri-șoc și conținut zero”.


Anii au trecut, ”Dobitocul de țânțar” n-a figurat printre lecturile mele, dar constat că Alex Ștefănescu indică scriitura lui Cornel George Popa drept una dintre cele mai vivace din literatura ultimilor douăzeci de ani. Și ușor subestimată public. Așadar, ”teribilismul” de care îl suspectam eu în 1997 s-a dovedit a fi o sărmană prejudecată.


Contrar aparențelor, nu voi iniția un raționament inductiv pe tema prejudecăților. Altundeva bat cu intenția.


De câteva săptămâni mă tot frământ în aluat propriu. Am un angajament provocator de plăcut luat față de PSI și de Rebellearte – să demarăm o serie de cronici de film, iar primul film propus de mine a fost ”Wild Strawberries”. Am tot amânat, deoarece, cu cât scriam, cu atât partitura mă fura spre zone conexe cinematografiei. M-a determinat să vreau să ies din analiza strict filmică. Vreau nu un articol , ci o serie de articole în care să plec de la General la Particular și să parcurg drumuri dus-întors de la Întreg la Parte. Să-mi răspund tuturor întrebărilor care s-au născut odată cu aprofundarea acestui film.


Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un titlu . . . ei, bine, aici m-am blocat. Tot ce-mi venea în minte mi se părea banal sau fusese deja folosit. Iar voi, cei ce mai ajungeți pe-acest blog, știți că măcar titlurilor încerc să le dau luciu, căci conținutului oricum îi imprim regulat nuanțe infantile. (Drept dovadă, textul lipsit de substanță pe care tocmai îl scriu . . .).


Și-ntr-o zi, în timp ce mă translatam cu autovehicula mea pe Calea Călărașilor, evitând elegant șinele de tramvai pentru a nimeri fatalist în gropile limitrofe, mi-a fulgerat mintea acest ”Nesaț cognitiv”. Preț de 3-400 de metri nu mi-am putut înfrâna râsul (abia am pus frână mașinii, la implacabilul roșu al semaforului). Asocierea asta de cuvinte nu mi s-a părut menită să inspire cine știe ce seriozitate. Plus succesiunea ”ț c”, ce m-a trimis cu gândul tocmai la hâtrul Moș Nechifor Coțcariul din mahalaua Țuțuenii din Târgul Neamțului.


Eram hotărât să păstrez acest titlu pentru vreo scriere umoristică ulterioară. Și-am continuat să mă scormonesc de titluri ceva mai serioase. Dar singura variantă care m-a mai trăsnit a fost ”Diversitate în viziunitate”! La titlul ăsta m-a apucat un râset sobru-refulat - din giumbușlucărie o dădusem în prețiozitate! Deși nu l-aș suspecta de aritmie fonetică. Și e chiar mai aproape de fondul intenției mele decât ”Nesațul . . .”.


În fine, pe principiul electoral al alegerii celui mai mic rău, am preferat ”Nesațul cognitiv”. Deoarece , prin autosugestie și repetiție până la golire de sens, începe să-mi placă și mie cum sună. Ca ”Dobitocul de țânțar”!. . .


(Va urma. Și va urma sigur, spre deosebire de restul serialelor mele începute ”glorios” și amânate rușinos.)

CONTINUARE AICI.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...