Google+ octombrie 2014 | ComiCultural

miercuri, 29 octombrie 2014

Singurul Adevăr Absolut(izat) despre Campaniile Electorale din România:

În România,


de 24 de ani,


există doar două deformațiuni politice:


Puterea și Opoziția.


Interschimb-abile,


interșantaj-abile


abomin-abile


și


mai ales


confund-abile.




 

( pentru varianta lungă a acestui articol aștept


250.000 de likeuri

 

de la cetățenii cu drept de VETO)


Noroc că n-am rubrică de like-uri.
Și nici secție de votare.

duminică, 26 octombrie 2014

NESAȚ COGNITIV (1)

De ce ”Nesaț cognitiv” ?


Cred că era prin 1997. Ascultam o emisiune culturală la nu mai țin minte care post de radio. Invitat -  un  scriitor încă necunoscut la acea vreme, Cornel George Popa, care răspundea întrebărilor pe tema primei sale cărți – ”Dobitocul de țânțar”.


Rugat să explice de ce a ales acel titlu de carte, Popa, cu o voce ușor hâtră, a răspuns spontan - ”pentru că mi-a plăcut cum sună”.  Și, până la finalul emisiunii, recunosc că nu am înțeles prea bine legătura dintre titlu și conținut. În sinea mea: ”alt teribilist post-decembrist care vine cu titluri-șoc și conținut zero”.


Anii au trecut, ”Dobitocul de țânțar” n-a figurat printre lecturile mele, dar constat că Alex Ștefănescu indică scriitura lui Cornel George Popa drept una dintre cele mai vivace din literatura ultimilor douăzeci de ani. Și ușor subestimată public. Așadar, ”teribilismul” de care îl suspectam eu în 1997 s-a dovedit a fi o sărmană prejudecată.


Contrar aparențelor, nu voi iniția un raționament inductiv pe tema prejudecăților. Altundeva bat cu intenția.


De câteva săptămâni mă tot frământ în aluat propriu. Am un angajament provocator de plăcut luat față de PSI și de Rebellearte – să demarăm o serie de cronici de film, iar primul film propus de mine a fost ”Wild Strawberries”. Am tot amânat, deoarece, cu cât scriam, cu atât partitura mă fura spre zone conexe cinematografiei. M-a determinat să vreau să ies din analiza strict filmică. Vreau nu un articol , ci o serie de articole în care să plec de la General la Particular și să parcurg drumuri dus-întors de la Întreg la Parte. Să-mi răspund tuturor întrebărilor care s-au născut odată cu aprofundarea acestui film.


Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un titlu . . . ei, bine, aici m-am blocat. Tot ce-mi venea în minte mi se părea banal sau fusese deja folosit. Iar voi, cei ce mai ajungeți pe-acest blog, știți că măcar titlurilor încerc să le dau luciu, căci conținutului oricum îi imprim regulat nuanțe infantile. (Drept dovadă, textul lipsit de substanță pe care tocmai îl scriu . . .).


Și-ntr-o zi, în timp ce mă translatam cu autovehicula mea pe Calea Călărașilor, evitând elegant șinele de tramvai pentru a nimeri fatalist în gropile limitrofe, mi-a fulgerat mintea acest ”Nesaț cognitiv”. Preț de 3-400 de metri nu mi-am putut înfrâna râsul (abia am pus frână mașinii, la implacabilul roșu al semaforului). Asocierea asta de cuvinte nu mi s-a părut menită să inspire cine știe ce seriozitate. Plus succesiunea ”ț c”, ce m-a trimis cu gândul tocmai la hâtrul Moș Nechifor Coțcariul din mahalaua Țuțuenii din Târgul Neamțului.


Eram hotărât să păstrez acest titlu pentru vreo scriere umoristică ulterioară. Și-am continuat să mă scormonesc de titluri ceva mai serioase. Dar singura variantă care m-a mai trăsnit a fost ”Diversitate în viziunitate”! La titlul ăsta m-a apucat un râset sobru-refulat - din giumbușlucărie o dădusem în prețiozitate! Deși nu l-aș suspecta de aritmie fonetică. Și e chiar mai aproape de fondul intenției mele decât ”Nesațul . . .”.


În fine, pe principiul electoral al alegerii celui mai mic rău, am preferat ”Nesațul cognitiv”. Deoarece , prin autosugestie și repetiție până la golire de sens, începe să-mi placă și mie cum sună. Ca ”Dobitocul de țânțar”!. . .


(Va urma. Și va urma sigur, spre deosebire de restul serialelor mele începute ”glorios” și amânate rușinos.)

CONTINUARE AICI.

joi, 23 octombrie 2014

Tardiv-preventiv

 

Știre. București. De la etajul 10 al blocului în care locuiește, un bărbat coboară până la mașina din fața blocului, ca s-o parcheze mai bine. Pentru câteva minute, în apartament rămâne fiica de 4 anișori, încă dormind. ”Soarta” face ca fetița să se trezească. Își caută tatăl. Negăsindu-l, escaladează fatidic canapeaua din cameră, până la geamul larg deschis. Fetița este auzită de către o vecină strigându-și tatăl. Apoi, se mai aude doar zgomotul izbirii corpului micuței de solul din fața blocului. Tatăl se repede spre unica sa fiică, o ia în brațe, constată decesul survenit în următoarele secunde, proclamă moartea lui Dumnezeu, își invocă retroactiv moartea în schimbul supraviețuirii copilei, apoi intră în starea tardivă și inutilă de șoc. PS: Am citit pe un site  că mama dormea într-o cameră alăturată. . .


Nu am ce să comentez. Fac doar o asociere superficială și, poate, scandaloasă cu intro-ul din filmul ”Antichrist” al lui von Trier. Un film pe care unii prieteni de-ai mei l-au parcurs doar până în momentul căderii băiatului de la etaj, în timp ce părinții îl neglijează, regulându-se în slow motion prin casă. Amicii cu pricina susțin că n-au putut trece de odioșenia fazei. Arta cere sacrificii, my fellows! Inclusiv sacrificii de receptare a senzațiilor tari de la publicul spectator.




Firește, nu pot cere părintelui de mai sus să suporte o asemenea scenă, deși sigur ar fi avut nevoie de o injecție cu acid profilactic. Inutilă profilaxia post-mortem, dragă nefericit părinte!. . .


Într-un scenariu SF, imaginând o realitate distopică și proiectând un creier electronic gigantic, iscoditor și memorator al tuturor activităților umane, nu m-ar mira să parcurg, pe fluxurile de știri ale viitorului, statistici de genul:


1. Ieri, pe teritoriul României, 7.954 de minori cu vârste de până la 7 ani au fost lăsați singuri acasă, pe perioade cuprinse între 10 și 149 de minute. 


Dintre aceștia, 840 au fost identificați jucându-se nesupravegheați cu obiecte contondente, tăietoare sau incendiatoare. 18 dintre ei au fost internați din cauza ingerării de materii/obiecte nedigerabile, 3 au fost internați cu răni ușoare datorate tăieturilor, iar doi au provocat incendii soldate cu moartea ambilor minori. 


De asemenea, 342 au fost identificați deplasându-se până la geamurile lăsate deschise de către părinți. 48 s-au aplecat dincolo de cadrul ferestrei și numai 3 au căzut. 2 dintre cei 3 au decedat, iar al 3-lea se zbate între viață și moarte la spital.

 

2. Ieri, pe teritoriul României, 78.934 de minori cu vârste până la 12 ani au fost depistați călătorind pe banchetele din spate ale autoturismelor proprietate personală, fără măsurile legale de protecție (scăunel sau centură de siguranță). Dintre aceștia, 13 au fost implicați în accidente rutiere, numai doi fiind proiectați spre geamul din față. Unul singur a decedat pe loc, celălalt aflându-se în stare de comă indusă, medicii acordându-i șanse de supraviețuire cuprinse între 30-35%. 


3. Ieri, pe teritoriul României, 593.495 de minori cu vârste de până la 14 ani au fost depistați accesând website-uri cu conținut inadecvat vârstei lor.  Părinții au primit electroșocuri de avertizare de la distanță prin microcipurile implantate subcutanat.  143.454 de părinți au restricționat accesul copiilor la dispozitivele electronice respective, 148.465 au instalat softuri de restricționare a accesului pe website-uri inadecvate, iar restul sunt încă așteptați să reacționeze. S-au înregistrat și 456 de evenimente cu caracter de violență domestică, cei 456 de părinți recepționând de la Centrul de Monitorizare doze duble de electroșocuri punitive administrate subcutanat. (Tot de la distanță - dar în viitor se va subînțelege, va intra în limbajul implicit - n.a.).


-----------------------------------------------------


Sunt mai ”bolnav” decât von Trier. Dar aș vrea ca lipsa prevenției părinților să fie ridicată în rang de boală psihică. Partea proastă e că toți ar trebui să ne tratăm. Începând de acum. Cine zice ”Eu primul!” ???


(Voi lua tăcerea voastră ca pe o acceptare implicită, nu ca pe o dezaprobare tacită).

marți, 14 octombrie 2014

TOT CE-AȚI MAI CITIT DESPRE SEX ȘI, TOTUȘI, AȚI VREA SĂ MAI AFLAȚI, DAR VĂ ESTE RUȘINE S-O RECUNOAȘTEȚI PUBLIC

 

 

THIS


PAGE


INTENTIONALLY


LEFT


BLANK


NUDE

 

 

joi, 9 octombrie 2014

ÎnCHIPuiri

la început, a fost un comment plasat la rebellearte /

apoi, m-am gândit să nu-l las doar acolo, că-i stă bine și blogului meu cu o

pre-depresie satirică

 

 

 

Un chip înmobilat de corp

Mi-a dezlipit de văz privirea.

Orbecăi ca un cârtiț-corb:  

Nu-i chip să-mi descifrez orbirea!...

 

chipeșă de columbea

Mi-a-nțelenit sufletiubirea.

Apoi s-a sublimat în stea!. . .

Nu-i chip să-mi rostui fericirea!. . .

 

chiparoasă demoazea

Cât zici ”condur” mi-a prins visarea,

Mimând cu fundul o bezea. . .

Nu-i chip. Nu-i corp. Nu-i suflet. E uitarea.

marți, 7 octombrie 2014

Diacritica lui Isus

Au existat numeroase dispute pe net - dacă să scriem sau nu cu diacritice pe blog. Cred că se vede de ce parte a baricadei eram.

Am participat și eu la dezbateri, uneori serios și argumentat până-n măduva ideilor, alteori satiric până la absurd, frizând chiar nimicnicia spirituală într-o mai veche postare pe ComiCultural

Vin cu un mic adaos, pentru că nu mi-am putut înfrâna un zâmbet iconoclast de înger aprioric decăzut din cerul gurii lumii creștine.

Scriam zilele trecute un articol (care o apărea anul ăsta pe-aici, pe undeva) și m-am gândit să ilustrez cu o pictură de-a lui Giotto:

Giotto Scrovegni - Isus in fata lui Caiafa

 

Denumirea picturii, tradusă pe românește, ar fi ”Isus în fața lui Caiafa”. 

Și-acum: închipuiți-vă ce furtună aș fi iscat prin curtea Prea-Luminaților Prelați de factură orto-catolică, dac-aș fi omis diacritica lui ”ț”. Bașca tematica total nepotrivită cu intenția lui Giotto.


(Acest articol e dintr-o serie lungă de subiecte de pe acest blog, care au o intrigă derizorie. Dar măcar au poze. Care fac cât o mie de diacritice.)