Google+ SINGURĂTATE ÎN NOI (1/∞) | ComiCultural

marți, 5 august 2014

SINGURĂTATE ÎN NOI (1/∞)

 / o versificație-răspuns despre care voi vorbi mai târziu /

 

Orice lacrimă ia forma picăturii chinezești

prin frecarea cu aerul.

*

Copacii n-au yin și yang.  Florile n-au presentimentul morții.

Un bătrân își tamponează instinctiv cozile ochilor

cu o batistă plină de riduri.

 *

Nicio voce interioară nu se poate propaga

prin vidul sufletesc.

 *

Pereții au îmbătrânit în ritm cardiac.

 *

(Ce s-ar întâmpla dacă pasul

ar căpăta materialitatea piciorului?)

 *

În căutarea timpului pierdut,

mă tai în cioburi de clepsidră.

Pe globul ocular

 mi-au apărut cercuri concentrice, 

ca pe trunchiurile copacilor.

 *

(Ce s-ar întâmpla dacă ferestrele

Ar deveni conținutul imaginii din spatele lor?)

 *

”Moartea lentă” nu există. Moartea se consumă brusc.

Singurătatea e trăire lentă.

Privirea în gol,

liniștea impusă a gândurilor, 

așteptarea.

*

Totul curge.

Totul e succesiune.

Încremenirile au fost inventate de poeți.

*

Orice lacrimă ia forma picăturii chinezești,

când curge.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...