Google+ Scriu mai prost decât aș vrea (și aș putea?!) | ComiCultural

vineri, 8 august 2014

Scriu mai prost decât aș vrea (și aș putea?!)

Pe 15 august împlinesc un an de când am dat primul ”publish” pe acest alt blog. Nu, nu am de gând să destup vreo șampanie sau să comand jerbe de artificii. (Atunci ce dracu începi aici, mă hărțuiește vocea interioară, un bilanț???).

Între timp, am fost și hackerit, așa a apărut și celălalt blog ( http://comicultural.wordpress.com/), iar acum scriu în paralel pe amândouă, am explicat cândva de ce

Nu am ascuns că am intrat în blogosferă cu convingerea că  ”Scrisul sunt eu”. Cu intenția de a tulbura norii cu scrierile mele, sentiment care mi-a fost grav zdruncinat când am constatat cât de bine și de subtil-luxuriant se scrie azi, fie în proză, fie în versuri. Și cât de ieșit din formă eram, mă chinuiam cu orele, la volan, în pauzele de masă, în pauzele conjugale. . .

Să nu fiu incorect cu muzele mele, țucu-le-aș pe șest. Cred că am dat aproape tot ce-am putut la categoria ”comic”, mai ales în versuri. Recitesc ”infanteziile” mele născocite în cadrul ”Duzinei de cuvinte”. Și nu pot fi acuzat decât de devianță stilistic-versificatoare, dacă mă refer la ”Amintiri din precopilărie” (Foaie verde sanguin / Mă suii pe-un intestin / L-am ales pe cel subțire / Cum obrazu-mi e din fire etc.).


Firește, amicii și amicele online s-au abținut să-mi recomande consultații psihiatrice, iar când le-am servit și ”Autopsie - necrofile de poveste”, s-au resemnat cu privire la imuabilitatea depravatei mele gene: ”Enigmatic și cuminte / Cu picioarele-nainte / Fix la morga friguroasă / Mă dădui plecat de-acasă. . .” etc.


În fine, deși apolitic, n-am putut rezista unei alte teme Psi-lunatice, și le-am trântit pro-băsiștilor o versificație de să mă țină minte (Lacrimi de croco-edil): ”Ai condus vapoare prin întreaga lume. / După România lăcrimai cu spume. . . / Navigat de gânduri, lunecai pe Nil: / Comersant de lacrimi de la crocodili. . .” etc.


Ca să închei cu latura comică, am zis să nu scape nici pescarii de o încondeiere binemeritată - și așa s-a născut ”Pescarul (sc)amator” (Ce-ți doresc eu ție, dulce pescărie?!. . . / Balta mea de glorii, balta mea de dor! / Brațe undițoase, broaște-n stufărie, / La crăpceanu-ți mare mulinezi de zor! etc.).


..................................................................................

După titlu, postarea ar fi trebuit să fie despre cât de prost scriu. Și asta spune foarte multe despre mine.


(articol susceptibil de continuare în episodul următor, ca multe altele, pe care le-am lăsat suspendate, deocamdată).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...