Google+ Scriu mai prost decât aș vrea (continuare) | ComiCultural

vineri, 8 august 2014

Scriu mai prost decât aș vrea (continuare)

Să trec acum la subiecte mai serioase. Adică să las deoparte ”ComiC”-ul din „ComiCultural”.


Dacă îți propui să devii poet oficial, nu mai poți pretinde să ai viață personală, cum zicea Nichita.


Poezia te devorează și te re-creează.  Te face cel mai egoist și mai generos dintre pământeni. Te face să coabitezi simultan cu  extremele simțirii și gândirii. Simți că poți inventa realități paralele trăibile. Ai senzația că poți crea sisteme de gândire și simțiri neexperimentate de nimeni până la tine.


POEZIA TE SCRIE PE TINE, nu tu pe ea. Bineînțeles, citiți printre sensuri. . .

..............................................................

Personal, am scris extrem de puțină poezie cu formă&conținut actualizate. Am rămas, deocamdată, în formule-parabolă, cu trimiteri voalate, uneori neconștientizate, la clasici. În lirica mea amatoristă se regăsesc influențe de la Ion Barbu, Jebeleanu, Păunescu (pe care  îl consider unul dintre marii versificatori români, dar nu printre marii poeți români), Nina Cassian, Șerban Foarță, Nichita, Sorescu și foarte puțin din Mircea Cărtărescu. Cam mare înghesuială de stiluri. DAR îmi doream ca tot ceea ce scriu să duc la o finisare&profunzime aproape de perfecțiune. 


 Nu-mi propusesem, până de curând, să mai intru în peisajul poeziei douămiiste.  Am fost pe la niște cenacluri, am respirat poezie actuală, dar nu m-am simțit din lumea celor care cuvântă în scris. Așa că m-am întors în viața mea reală, doldora de concret.

..............................................................

În ultimele luni, însă, mi s-a redeschis apetitul pentru scriitura contemporană. Am citit aproape tot ce a apărut scris (deocamdată online, dar am și cumpărat unele volume) de către poeții generațiilor 1990&2000. 


Răzvan Țupa. Teodor Dună. Dumitru Crudu. Iulian Tănase. Marius Ianuș. Radu Vancu. T.S.Khasis. Rita Chirian. Livia Roșca. Andrei Doboș. Claudiu Komartin. Andrei Doșa. Matei Hutopilă. Anatol Grosu. 


Lista e mult mai lungă.


Unii dintre poeții actuali scriu poezia viitorului sau sunt doar niște impostori nonconformiști în căutare de limbaje originale cu orice preț.


Câțiva, însă, vor fi SIGUR în manualele de limba română ale nepoților mei, pe care fiul meu îi va procrea peste vreo douăzeci de ani.

...............................................................

Mi s-a făcut un chef nebun să scriu în stilul anului 2014. Ce-am scris până acum e maculatură bine ambalată, cu urme de idei, dar prea puține urme de valoare, în accepțiunea critică a termenului.


Sunt extrem de curios dacă voi reuși. Măcar în 2015. Pentru mine. Am mai spus-o: nu voi înainta poezelele mele niciunui editor, chiar dacă voi  fi fulgerat de genialitate, vreodată.


Și scriu pentru că trăiesc poezia ca pe un foc sacru care întreține oxigenul pe care îl respir. Sau invers. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...