Google+ Pestilenția Grația | ComiCultural

miercuri, 30 aprilie 2014

Pestilenția Grația

Mândrul Ponta. Că e român!



De obicei, evit să scriu despre politică. 

Dar ieri am trecut cu mașina prin Piața Unirii și am intrat în coliziune  cu zâmbetul lui Victor Ponta.

Am oprit regulamentar la culoarea roșie-PSD a semaforului, am scos febril aparatul foto, i-am dat ”ignore” polițistului intersectorist și i-am tras un instantaneu lui Ponta prin parbrizul agresat de stropi de ploaie. 


Există acel gen de candoare a politicianului rasat în cap. Există acel ”jeo neo se coa”, văr primar de sector cu ”a-l avea pe vino-ncoa”. E conștiința valorii intri-n seci. E (pl)atitudinea de învingător prin neprezentarea adversarului. 

Nici măcar un pontamim (pardon!pantomim”!...) nu ar putea ingenuiza asemenea traiectorii faciale, oricât ar exersa schimironosirea în fața oglinzii. 

Cu ”talentul” ăsta te naști. Nu îl înveți. Nici nu-l poți fura. Nu e nici măcar tranzacționabil.

Nu prea știu de unde să apuc zâmbetul lui Victor. Pardon, ”Victoraș”. 
Nu-l plagiez pe Trăienel. Dar asta e o fizionomie furnizoare de ”victorașe” în alegeri filocale, nu de pontator de ”victorii” electorale.

Și ”bineînțeles” că suntem mândri că suntem români. E ”meritul” nostru, nu rodul hazardului genital. La fel ca meritul de a ne fi născut bărbați virili sau femei fertile, care să procreeze oameni de (are)stat în fața propriei conștiințe.

(N-are sens să dezvolt subiectul inept al mândriei de a fi ce n-am ales, ci suportăm să fim. Pledoaria echilibrată a lui Andrei Pleșu pe tema aceasta a stârnit destule furtuni ale patrioților înguști la spirit.)  ...................

(Pentru poză, am drept de autor. Pentru reproducerea chipului lui Victor Ponta, nu. Ofer drept la replică_compensatorie.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...