Google+ Necroblog. Din nou. | ComiCultural

vineri, 18 aprilie 2014

Necroblog. Din nou.

Cronica unei morți nuanțate


Ai murit și tu, nemuritorule Marquez.

Nu prea mai e nimic de scris. Ai scris tu tot.


Stau siderat la birou, e Vinerea Mare, șeful ne-a împărțit cozonaci de Paște, ne-a cadorisit cu câte o sticlă de Cabernet Sauvignon de la Urlați, iar eu aștept Tăcut și Învierea Ta. Poate mai mult decât pe a Mântuitorului. Târfele mele triste știu de ce. 


În fața laptopului, tastând cu degetele mele dezarticulate de emoție, realizez, post-mortem: Colonelului nu are cine să-i mai scrie.


Spiritul tău se dezice de carnea dezființată, plecat să-ți colonizeze fanteziile. Ești Generalul în labirintul său, dezertor din cazarma acestei lumi, prea mică pentru un scriitor atât de altfel.

E primăvară, scriu cu verdele izbucnit în lacrimi de ploaie rebelă și știu. De fapt, e atât de toamnă! E Toamna Patriarhului, Gabriel!


E primăvară, fir-ar, dar eu simt doar răcoarea locuind în Monologul Isabelei văzând ploaia din Macondo.


Aș fi vrut să scriu și eu Despre dragoste și alți demoni, dar numai cheia ta se potrivește la Porțile Iadului. Exorcist norocit ce ești!...


De la tine am aflat cum e să iubești 50 de ani fără să fii iubit. 
De la tine am aflat cum e să faci sex 50 de ani cu o femeie care nu este în patul tău.
Și asta înțelege doar cine face Dragoste în vremea holerei.

Și te salut, prietene. Nu mai face pe mortul! Nu te crede nimeni!... Tu singur te-ai condamnat Să trăiești și să povestești

Eu sunt, ca și tine, un pribeag prin realismul magic al acestei lumi. 
Mă așteaptă Un veac de Singurătate. 

Sursa foto: The Guardian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...