Google+ Muzică | ComiCultural

luni, 14 aprilie 2014

Muzică


Să mori rănit din dragoste. De Wagner.


”Numai în muzică și în iubire există bucuria de a muri, 
străfulgerarea de voluptate când simți că mori, 
deoarece nu mai poți suporta vibrațiile interne.”

Emil Cioran

Îmi place Wagner, pentru că îmi plac compozitorii în care coexistă, armonios, delicatețea artistului cu forța caracterului. Din acest punct de vedere, cred că niciun alt compozitor nu s-a apropiat atât de mult de intangibilul  Beethoven

Wagner e răscolitor ca o maree care se întrupează dintr-o liniște marină și se transformă gradual-grandios într-o furtună  intergalactică. Te trece prin toate trăirile, îți face auzul balans, cutremur, furtună.


Una dintre cele mai tulburătoare opere ale lui Wagner este ”Tristan și Isolda”. Tulburătoare prin conținut, dar și prin povestea zbuciumată care a precedat și, mai ales, a urmat apariției sale pe portativul wagnerian. 


Însurat cu actrița Christina Wilhelmine ”Minna” Planner încă din 1836, Richard a rămas relativ ancorat conjugal până în 1852. Atunci a cunoscut-o pe scriitoarea Mathilde Wesendonck.Wagner lucra pe vremea aceea la monumentala sa cvadrilogie, ”Inelul Nibelungilor” . 


Și-a mai lucrat până în 1857. Pentru că abia atunci i-a dat în clocot pasiunea pentru  Mathilde.


Înflăcărat, romanticul compozitor a lăsat baltă nibelungii și s-a apucat de ”Tristan și Isolda”.  Decisivă fusese dragostea de proporții ”wagneriene” pentru Mathilde, deși istoria a consemnat și influența ideilor filosofice ale lui Schopenhauer, mai exact din lucrarea ”Lumea ca voință și reprezentare”. 

Un strop de picanterie biografică:   Minna”, neconsolata soție,  a interceptat o scrisoare de amor dintre cei doi și a pus capăt nefericitului mariaj în 1858.

Wagner a terminat opera în 1859, dar punerea în scenă a trebuit să aștepte încă 7 ani, din motive care nu fac obiectul acestui articol.




Din acest moment, biografia acestei opere cunoaște câteva episoade tragice, simple coincidențe cu valoare  de simbol. 

  • Premiera s-a desfășurat pe 10 iunie 1865, avându-i în rolurile principale pe soții Ludwig și Malvina Schnorr von CarolsfeldLudwig a apucat să cânte în doar 4 reprezentații. Pe 21 iulie, o boală ale cărei cauze au rămas necunoscute l-a răpus subit, la numai 29 de ani. Soția sa, șocată, nu a mai cântat niciodată, deși a mai trăit încă 38 de ani.

  • Mă mut acum în secolul XX, în anul 1911. Munchen, 21 iunie. Celebrul dirijor Felix Mottl conduce pentru a 100-a oară reprezentația ”Tristan și Isolda”. În timpul actului 2, cade fulgerat de un atac de cord și moare 11 zile mai târziu la spital (nu înainte de a se căsători cu partenera sa de viață, soprana Zdenka Fassbender!).

  • Tot secolul XX, anul 1968, Munchen. Dirijorul Joseph Keilbert conduce aceeași ”Tristan și Isolda” și este răpus tot pe scenă (!), la câteva momente după aria lui Tristan - ”Let me die, never to awake”. Se întâmpla în aceeași lună iulie, în care au murit și cei de mai sus.


Repet, deposedez această capodoperă de zodia fatalismului, în care, ”omenește”, am putea-o plasa. Simple coincidențe, după cum spuneam, cu o încărcătură simbolică la granița dintre viață și moarte.

Presupunând că ați apăsat pe clipul de mai sus, înseamnă că deja vă scăldați în acordurile preludiului acestei opere, magistral dirijată de Leonard Bernstein. Un preludiu inovator la vremea sa, uimitor pentru criticii muzicali din întreaga lume și mereu fascinant pentru iubitorii de muzică nemuritoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...