Google+ Necroblog | ComiCultural

miercuri, 16 aprilie 2014

Necroblog

(N-)A murit Nina Cassian. Să-i fie veșnicia ușoară!

”In memoriam”-ul meu este simplu ca un vers neîndoliat. 
Pentru că nu vreau să fie nimeni trist. 
Nici Nina nu ar vrea, căci ce sprințar scria!:

Poezie în limba spargă

În câmpul ce iţea de bruturează,
A cţipitat un ptruţ, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoţit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutuşleagă,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!
Morala: În lanţuri apa să se tragă!

..........................................
Cei care m-ați frecventat în ultimele 6 luni, știți MOTIVUL pentru care am ales poezia de mai sus.
La începutul lui 2014, fără să fi citit la vremea aceea poezia Ninei de mai sus, am scris și eu o poezie, oarecum în același stil. 
Să fie, deci, acesta necroblogul meu, dedicat memoriei jucăușului spirit cassian (pot adjectiviza,da?...):
Șerpăleandra nimfomeandră


Se jvonea prin tuferinde cum că șandrul psiriduș
Pleșcoia o șerpăleandră cu măciucu-i trepiduș.
Cinʹ te-a descoicheat, copșile?” ștrigă psiridușa-mamă,
Surghiontându-l supărangă. ” Te-ai curbat c-o panadramă?

Psiridușul, dezmâțatul, cronclocea o preasfințire.
Și orbecăiarnarcotic să-și glăseasc-o alibire.
Nu, mămușcă! Șerpăleandra cimpănzea cu-n curcosaur.
Eu? Vâzgam prin văztuneric, cu-n vlăjgan de vâzcozaur. 

Când să zvâc spre lumpietrișuri, la un clonț de cotinctură,
Ce să verzi? Șerpălăndresei-i cam sardea de iubilură!
Se prompti vienelară, pliscodindu-mă toridă
De-am căzut metastazforic chiar într-o caneluridă.

Nimfomeandra Șerpangioaică mă-nșfuckă de fundorșale,
Și mă-ngrăzburli cu eros de-mi sună-n neuretrale.
Când văzgu așa zvârjoană, vâzcozaurul meu frate
O zgoni c-o strâmbăzgură ... și-o zvârși pe săturnate!”

Ce atâta corolarmă?”-l întrecoapse psiridușa,
Eu zgăveam exasperanțe!...tu mă zminți, ztropșea-ți-aș zgușa!
M-ai dezamorțit, copșile!...Povestelnic de basnoave!...
Dar de-amu, te-oi pedepsi eu! Cu acute...hau cu grave (?!)...”

Acum, vă rog să nu-mi iertați îndrăzneala de a dori să fiu nepotul din ”flori de mucigai” al Ninei. Nepotul nelegitim și neaspirant la vreo glorie antumă sau postumă.

Eu îi mulțumesc providențialei PSI, fără inițiativa căreia cele 5 strofe nu ar fi existat.

Și: La Mulți Ani, Nina Cassian! Pentru mine, azi n-ai murit. Azi ți-ai câștigat a doua zi de naștere. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...