Google+ aprilie 2014 | ComiCultural

miercuri, 30 aprilie 2014

Pestilenția Grația

Mândrul Ponta. Că e român!



De obicei, evit să scriu despre politică. 

Dar ieri am trecut cu mașina prin Piața Unirii și am intrat în coliziune  cu zâmbetul lui Victor Ponta.

Am oprit regulamentar la culoarea roșie-PSD a semaforului, am scos febril aparatul foto, i-am dat ”ignore” polițistului intersectorist și i-am tras un instantaneu lui Ponta prin parbrizul agresat de stropi de ploaie. 


Există acel gen de candoare a politicianului rasat în cap. Există acel ”jeo neo se coa”, văr primar de sector cu ”a-l avea pe vino-ncoa”. E conștiința valorii intri-n seci. E (pl)atitudinea de învingător prin neprezentarea adversarului. 

Nici măcar un pontamim (pardon!pantomim”!...) nu ar putea ingenuiza asemenea traiectorii faciale, oricât ar exersa schimironosirea în fața oglinzii. 

Cu ”talentul” ăsta te naști. Nu îl înveți. Nici nu-l poți fura. Nu e nici măcar tranzacționabil.

Nu prea știu de unde să apuc zâmbetul lui Victor. Pardon, ”Victoraș”. 
Nu-l plagiez pe Trăienel. Dar asta e o fizionomie furnizoare de ”victorașe” în alegeri filocale, nu de pontator de ”victorii” electorale.

Și ”bineînțeles” că suntem mândri că suntem români. E ”meritul” nostru, nu rodul hazardului genital. La fel ca meritul de a ne fi născut bărbați virili sau femei fertile, care să procreeze oameni de (are)stat în fața propriei conștiințe.

(N-are sens să dezvolt subiectul inept al mândriei de a fi ce n-am ales, ci suportăm să fim. Pledoaria echilibrată a lui Andrei Pleșu pe tema aceasta a stârnit destule furtuni ale patrioților înguști la spirit.)  ...................

(Pentru poză, am drept de autor. Pentru reproducerea chipului lui Victor Ponta, nu. Ofer drept la replică_compensatorie.)

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Poerezii

Sonet (bez)ermetic

Au măgurit turbalnice jilave
În codrul bulvernat de brusturbași.
Atâția livezei de buri hoinași...
Atâtea crenguri vergerând crângave...
Spring and her reflection

Nicigând gutâiul torfic, scorburaș,
N-a truferit antumea rumorcoave.
Ierbam pe stând cu veri și-alte poznave...
Cazimiream pe-un Cassian butaș.

Dar azi mai mâhnambulă-mi parle sterpea!
Un foc crizteric jarnic m-a pătjuns...
Azmut introvertijuri de  blestérme!...

Doar zvânt și vijelacrimi m-au dezuns.
Îmi zcapără, sub ștrampfe, infeczeme,
Fuitarea zestrecoară. Sfunt defuns.
.................................................................................
Infantezie scriptă deculimbă de moarște, zdupă Ninha Cassian, la inspigrația postării lui Daniel Onaca
A mea-i dhoar o parhodie după sonetul aboriginal:

SONET  de Nina Cassian

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns…

Sursa foto: Deviantart

vineri, 25 aprilie 2014

Micţionar


Ce face blogărul când intră în pană de idei de articole? Îi vin altele. De obicei, mai proaste.

Eu, biet scrib cu mania inventării de cuvinte, m-am gândit să creez un ”mic dicționar” (da, asta înseamnă ”micționar”, nu ”incontinență scriptică”, așa cum calitatea unora dintre postările mele v-ar putea inspira...). Și-o să-l ”vocabulez” (varianta dicționară a ”populez”-ului) cu aceste născociri literale cu care am împânzit deja blogul. Și cu altele, în curs de...

Așadar: ”Micționar” și ”a vocabula”. Primele două cuvinte autopropuse.

Este extrem de posibil ca unele cuvinte să fi fost deja create și uz(it)ate de alții, așa că nu emit pretenții de originalitate. 
De exemplu, ”poereziile” le scria deja și Sorin Mihai Grad, dar eu l-am descoperit prea târziu pentru a mai schimba numele rubricii mele. 
La un moment dat, am vrut să semnez unul dintre articole cu pseudonimul ”Jules BaliVerne”, dar m-am oprit, găsindu-l deja postat pe net. 

Nici nu acopăr inițiativa asta cu aura spălăcită a vreunui savantlâc. Pur și simplu, caut condimente pentru teritoriul meu pretins comicultural. 

Rubrica am plasat-o și pe bara de meniuri de sus. Acolo o să adaug, din când în când, câte o definiție. În limita timpului indisponibil.

Pe curând.

(Ce îmi place mie blogul, jurnalul public al omului mărunt care își face iluzii că o să-l citească și alții!...
Iar frazele precum cea precedentă, o mostră jalnică de psihologie inversă: ”nu cred că mă citiți! chiar nu cred!...dar știți ce pierdeți? nimic!... dar viața nu e o sumă de nimicuri ridicate la rang de aspirații mărețe?...)

vineri, 18 aprilie 2014

Necroblog. Din nou.

Cronica unei morți nuanțate


Ai murit și tu, nemuritorule Marquez.

Nu prea mai e nimic de scris. Ai scris tu tot.


Stau siderat la birou, e Vinerea Mare, șeful ne-a împărțit cozonaci de Paște, ne-a cadorisit cu câte o sticlă de Cabernet Sauvignon de la Urlați, iar eu aștept Tăcut și Învierea Ta. Poate mai mult decât pe a Mântuitorului. Târfele mele triste știu de ce. 


În fața laptopului, tastând cu degetele mele dezarticulate de emoție, realizez, post-mortem: Colonelului nu are cine să-i mai scrie.


Spiritul tău se dezice de carnea dezființată, plecat să-ți colonizeze fanteziile. Ești Generalul în labirintul său, dezertor din cazarma acestei lumi, prea mică pentru un scriitor atât de altfel.

E primăvară, scriu cu verdele izbucnit în lacrimi de ploaie rebelă și știu. De fapt, e atât de toamnă! E Toamna Patriarhului, Gabriel!


E primăvară, fir-ar, dar eu simt doar răcoarea locuind în Monologul Isabelei văzând ploaia din Macondo.


Aș fi vrut să scriu și eu Despre dragoste și alți demoni, dar numai cheia ta se potrivește la Porțile Iadului. Exorcist norocit ce ești!...


De la tine am aflat cum e să iubești 50 de ani fără să fii iubit. 
De la tine am aflat cum e să faci sex 50 de ani cu o femeie care nu este în patul tău.
Și asta înțelege doar cine face Dragoste în vremea holerei.

Și te salut, prietene. Nu mai face pe mortul! Nu te crede nimeni!... Tu singur te-ai condamnat Să trăiești și să povestești

Eu sunt, ca și tine, un pribeag prin realismul magic al acestei lumi. 
Mă așteaptă Un veac de Singurătate. 

Sursa foto: The Guardian

miercuri, 16 aprilie 2014

Necroblog

(N-)A murit Nina Cassian. Să-i fie veșnicia ușoară!

”In memoriam”-ul meu este simplu ca un vers neîndoliat. 
Pentru că nu vreau să fie nimeni trist. 
Nici Nina nu ar vrea, căci ce sprințar scria!:

Poezie în limba spargă

În câmpul ce iţea de bruturează,
A cţipitat un ptruţ, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoţit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutuşleagă,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!
Morala: În lanţuri apa să se tragă!

..........................................
Cei care m-ați frecventat în ultimele 6 luni, știți MOTIVUL pentru care am ales poezia de mai sus.
La începutul lui 2014, fără să fi citit la vremea aceea poezia Ninei de mai sus, am scris și eu o poezie, oarecum în același stil. 
Să fie, deci, acesta necroblogul meu, dedicat memoriei jucăușului spirit cassian (pot adjectiviza,da?...):
Șerpăleandra nimfomeandră


Se jvonea prin tuferinde cum că șandrul psiriduș
Pleșcoia o șerpăleandră cu măciucu-i trepiduș.
Cinʹ te-a descoicheat, copșile?” ștrigă psiridușa-mamă,
Surghiontându-l supărangă. ” Te-ai curbat c-o panadramă?

Psiridușul, dezmâțatul, cronclocea o preasfințire.
Și orbecăiarnarcotic să-și glăseasc-o alibire.
Nu, mămușcă! Șerpăleandra cimpănzea cu-n curcosaur.
Eu? Vâzgam prin văztuneric, cu-n vlăjgan de vâzcozaur. 

Când să zvâc spre lumpietrișuri, la un clonț de cotinctură,
Ce să verzi? Șerpălăndresei-i cam sardea de iubilură!
Se prompti vienelară, pliscodindu-mă toridă
De-am căzut metastazforic chiar într-o caneluridă.

Nimfomeandra Șerpangioaică mă-nșfuckă de fundorșale,
Și mă-ngrăzburli cu eros de-mi sună-n neuretrale.
Când văzgu așa zvârjoană, vâzcozaurul meu frate
O zgoni c-o strâmbăzgură ... și-o zvârși pe săturnate!”

Ce atâta corolarmă?”-l întrecoapse psiridușa,
Eu zgăveam exasperanțe!...tu mă zminți, ztropșea-ți-aș zgușa!
M-ai dezamorțit, copșile!...Povestelnic de basnoave!...
Dar de-amu, te-oi pedepsi eu! Cu acute...hau cu grave (?!)...”

Acum, vă rog să nu-mi iertați îndrăzneala de a dori să fiu nepotul din ”flori de mucigai” al Ninei. Nepotul nelegitim și neaspirant la vreo glorie antumă sau postumă.

Eu îi mulțumesc providențialei PSI, fără inițiativa căreia cele 5 strofe nu ar fi existat.

Și: La Mulți Ani, Nina Cassian! Pentru mine, azi n-ai murit. Azi ți-ai câștigat a doua zi de naștere. 

luni, 14 aprilie 2014

Muzică


Să mori rănit din dragoste. De Wagner.


”Numai în muzică și în iubire există bucuria de a muri, 
străfulgerarea de voluptate când simți că mori, 
deoarece nu mai poți suporta vibrațiile interne.”

Emil Cioran

Îmi place Wagner, pentru că îmi plac compozitorii în care coexistă, armonios, delicatețea artistului cu forța caracterului. Din acest punct de vedere, cred că niciun alt compozitor nu s-a apropiat atât de mult de intangibilul  Beethoven

Wagner e răscolitor ca o maree care se întrupează dintr-o liniște marină și se transformă gradual-grandios într-o furtună  intergalactică. Te trece prin toate trăirile, îți face auzul balans, cutremur, furtună.


Una dintre cele mai tulburătoare opere ale lui Wagner este ”Tristan și Isolda”. Tulburătoare prin conținut, dar și prin povestea zbuciumată care a precedat și, mai ales, a urmat apariției sale pe portativul wagnerian. 


Însurat cu actrița Christina Wilhelmine ”Minna” Planner încă din 1836, Richard a rămas relativ ancorat conjugal până în 1852. Atunci a cunoscut-o pe scriitoarea Mathilde Wesendonck.Wagner lucra pe vremea aceea la monumentala sa cvadrilogie, ”Inelul Nibelungilor” . 


Și-a mai lucrat până în 1857. Pentru că abia atunci i-a dat în clocot pasiunea pentru  Mathilde.


Înflăcărat, romanticul compozitor a lăsat baltă nibelungii și s-a apucat de ”Tristan și Isolda”.  Decisivă fusese dragostea de proporții ”wagneriene” pentru Mathilde, deși istoria a consemnat și influența ideilor filosofice ale lui Schopenhauer, mai exact din lucrarea ”Lumea ca voință și reprezentare”. 

Un strop de picanterie biografică:   Minna”, neconsolata soție,  a interceptat o scrisoare de amor dintre cei doi și a pus capăt nefericitului mariaj în 1858.

Wagner a terminat opera în 1859, dar punerea în scenă a trebuit să aștepte încă 7 ani, din motive care nu fac obiectul acestui articol.




Din acest moment, biografia acestei opere cunoaște câteva episoade tragice, simple coincidențe cu valoare  de simbol. 

  • Premiera s-a desfășurat pe 10 iunie 1865, avându-i în rolurile principale pe soții Ludwig și Malvina Schnorr von CarolsfeldLudwig a apucat să cânte în doar 4 reprezentații. Pe 21 iulie, o boală ale cărei cauze au rămas necunoscute l-a răpus subit, la numai 29 de ani. Soția sa, șocată, nu a mai cântat niciodată, deși a mai trăit încă 38 de ani.

  • Mă mut acum în secolul XX, în anul 1911. Munchen, 21 iunie. Celebrul dirijor Felix Mottl conduce pentru a 100-a oară reprezentația ”Tristan și Isolda”. În timpul actului 2, cade fulgerat de un atac de cord și moare 11 zile mai târziu la spital (nu înainte de a se căsători cu partenera sa de viață, soprana Zdenka Fassbender!).

  • Tot secolul XX, anul 1968, Munchen. Dirijorul Joseph Keilbert conduce aceeași ”Tristan și Isolda” și este răpus tot pe scenă (!), la câteva momente după aria lui Tristan - ”Let me die, never to awake”. Se întâmpla în aceeași lună iulie, în care au murit și cei de mai sus.


Repet, deposedez această capodoperă de zodia fatalismului, în care, ”omenește”, am putea-o plasa. Simple coincidențe, după cum spuneam, cu o încărcătură simbolică la granița dintre viață și moarte.

Presupunând că ați apăsat pe clipul de mai sus, înseamnă că deja vă scăldați în acordurile preludiului acestei opere, magistral dirijată de Leonard Bernstein. Un preludiu inovator la vremea sa, uimitor pentru criticii muzicali din întreaga lume și mereu fascinant pentru iubitorii de muzică nemuritoare.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Reminder

Să nu uit să mai scriu pe blog.
Cândva.

luni, 7 aprilie 2014

Femeia

”Psi-luneala”

Frumusețea 

La tema din această săptămână a rubricii PSI am ales să tac.



vineri, 4 aprilie 2014

Poerezii


După ploaie
dacă pictura își ”permite” de secole
să transfigureze nuda realitate, 
făcând-o uneori greu de recunoscut, 
nu înțeleg de ce poezia
 nu ar evada din formele lexicale tradiționale  
într-un limbaj alter-nativ.

Cernoroase acuagrele 
peste pajiști umidoare
”După ploaie, la Moinești” - Ștefan Luchian

Pluvisau lacustre cerburi 
ghemoțate-n noralbastre.

Pastelinse gălbestrele 
păduceau renascensoare.

Iar acum, păstesc amorfe 
mogâldense inundastre...



Văzduhonii lepădastre 

pastelcurg în fojgăierburi...

Prelungate umbrelacuri 

orangelic se-mprescurgă,

Iar zveltoarceri plantermale 

cu iviri delicampestre

Se zbăltoacă forestalgic.  

Se-mprescoarță. Se amurgă...

.............................................................................

Am scris acest mic poem după ce am citit postarea lui Daniel Onaca, pe tema unei poezii scrise de Oana Boc, inspirată de același tablou.




miercuri, 2 aprilie 2014

PESTILENȚIA GRAȚIA


Te lepezi de Sutană?...


Tot mai multe biserici din Marea Britanie trec printr-o schimbare radicală,
 obiectele de cult fiind înlocuite cu produse comerciale, 
iar slujbele religioase cu activități de divertisment.” (citat dintr-un articol publicat AICI.)


Bisericile britanice încep să devină zone libere de enoriași, iar absența practicanților de rugăciuni face ravagii în contabilitatea primară a ambasadelor divinității. 

Religia nu mai e opiu pentru popor, prizabil în spații publice, cum zicea Marx. Raportarea la divinitate pare să devină cel mult un tratament ambulatoriu, cu efecte secundare laice și risc de intoleranță pe termen lung.

Bisericile britanice intrate în insolvență divină se convertesc, așadar, la cele lumești: devin baruri sau restaurante. 


Un hâtru, proaspăt consumator al unui bar convertit din biserică, a declarat: ” prima minune a lui Isus a fost transformarea apei în vin, așa că nu cred că El s-ar fi opus acestei schimbări”. 

Îl și văd pe Christos la Judecata de Apoi, făcând cinste la toți chefliii cu câte un rând de whisky, distilat din apă sfințită diluată cu extract din moaștele lui Sf. Patrick. Sau ia închipuiți-vi-l pe Mântuitor trezind vreun Lazăr din comă alcoolică, musai indusă pe cale revelată!...

Preoții rămași jobless au de ales. Fie se apucă de spovedanii online prin webcam, fie se convertesc la ritul pubian *: devin barmani cu patrafirul pe umăr, meniul de-a dreapta + cocktail-ul din partea casei, servit direct în candelă (rețetă originală aghiazmă sfințită la foc mic, cu busuioc macerat în ulei tămăduitor de la Sf. Nectarie). 

Saxonii ce nu doresc, totuși, să schimbe sutana cu prosopul de barman, ar putea lua oricând lecții de antreprenoriat de la Patriarhul Daniel, păstor luminat al antreprenoriașilor ortodocți români. 

Ferit de tendințele de extincție manifestate în cazul bisericilor britanice, Daniel stăpânește cu smerenie lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului - dovadă irefutabilă a creșterii cererii de mântuire antumă pe piața religioasă românească. 

Preoții britanici vor fi dispuși, cu siguranță, să plătească bani grei Patriarhului pentru a deprinde tehnici de afurisenie a Necuratului, dar mai ales de păstrare a drept-prea-credincioșilor în starea de fascinație față de Sfântul Altar.

În calitate de român ortodox nepracticant, sper ca Înaltele fețe bisericești britanice să nu afle că sensul secundar al vocabulei neam”* din ”Catedrala Mântuirii Neamului” este o valoare creștină îndelung exersată de consumatorii autohtoni de moaște.


Sursa: www.protv.ro 

*”pub” = bodegă, birt, crâșmă, bodegă, tavernă
*neam adv.= nimic

marți, 1 aprilie 2014

Interviu între vii

Intervievat de Hipertensiv


... ieri, Dan s-a lăsat intervievat de mine / azi, dau eu curs interviului public lansat de el / 

0. Ce ai face dacă ai ști absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eșuezi?

Aș eșua în a mă bucura perpetuu de succesele mele.

1. Dacă ai fi Victor Slav, ai fi rupt-o-n bătaie până acum pe Bianca Drăgușanu ? Ai lua în calcul să o bați astăzi, imediat ce dai ochii cu ea ? Plănuiești să faci asta începând de mâine ? Dacă nu, de ce ?

Cred că aș rupe bătaia din rai și aș trata-o cu rămășițele de iubire ale Biancăi pentru Victor. Să simtă și ”bătaia” cum e cu iubirile astea mondene.

2. Alege un personaj suficient de vizibil în mediile de comunicare din România care crezi că ar fi potrivit pentru a fi imaginea unei campanii care să militeze pentru legalizarea eutanasierii oamenilor;

Rita Mureșan. Expertă în relația cu îngerii, poate presta servicii ”doi în unu”: îți ia zilele și te mai pune pe bune și cu divinitatea.

3. Comentează afirmația „Femeile cu sâni mici nu știu să calce pantaloni la dungă”;

Comentez: Femeile cu pantaloni dungați vor să atragă atenția de la sânii mici. Spre genunchii rotunzi ca niște sâni rotulari. Un răspuns cam ”într-o dungă”, așa-i?...

4. Monet sau Dali ?

Monet ȘI Dali. Necondiționat.

5. Dacă ai avea puterea asta, cu ce te-ai înzestra în plus : a treia mână sau al treilea ochi ? (se acceptă și alte variante - exclus : a doua gură !!!)

A treia mână va fi perfectă acolo unde acum am al treilea picior, pentru zilele când voi fi olog andropauzat.
Nu vreau al treilea ochi decât dacă îmi va ”repara” imaginea răs-răsturnată de pe retină. Aș vrea să văd lumea asta invers, adică normală.

6. Dacă reîncarnarea ar fi o teorie demonstrată ce crezi că ai fost într-o viață anterioară ? Ce ți-ai dori să fii într-o existență viitoare ?

Am fost ierbivor. Înghițeam doar ce-mi pica în gură.
Vreau să devin carnivor. Adică să nu mai am nicio scuză pentru faptul că, uneori, mă victimizez.

7. Care este principalul lucru ce îi lipsește românului pentru a se declara ca fiind fericit ? Dar somalezului ?

Lucru? Săptămâna de lucru de 5 zile. I-ar dona-o somalezului, iar el să stea cu burta la soare veșnic.
Somalezul, invers, deși știu că am fost nedrept cu românul. Sau cu somalezul?!...

8. Dacă ai avea această opțiune, ce ai alege între a fi rentier și a obține fix aceeași sumă având un job plăcut, lipsit de stress ?

Depinde. (Ce, nu e voie cu răspunsuri dilematice?...)

9. Naufragiat pe o insulă pustie, ce companion ai alege între : un homosexual forțos, un câine, Valeriu Zgonea, manualul de fizică de clasa a IX-a ?

Aș alege întrebarea 10!!

10. Sâni mari sau fund bombat ?

Oricare din astea două, dacă le aplic la întrebarea 9. Totuși, acord un plus pentru fundul bombat...

11. Haiku sau epopee ?

Un haiku în care să încapă o epopee. M-aș lăsa de scris dacă aș reuși așa ceva. Fiind imposibil, n-o să mă las niciodată de scris.

12. Cât din Mihai e Comicultural ?

Din păcate, 99%. 1% e instinct de conservare, dar scap eu de el!...

13. Dacă s-ar produce un film despre viața ta, ce actor ar fi cel mai potrivit pentru a-ți juca rolul?

DepriMatt Demon.

14. Ce faci dacă în timp ce înoți ți-ai pierde slipul?

Mi-aș da seama, tardiv, că înotam fără să fi învățat vreodată... 
Sau am intrat, fără să-mi dau seama, în apele teritoriale ale nudiștilor?...

15. De ce n-are coada urs?

Ursul stătea la coadă la miere, dar s-a plictisit și a plecat.

16. Dacă ai fi în fața unui oracol care îți poate răspunde la orice întrebare, dar numai la una singură, care ar fi aceea?

Să-mi ghicească trecutul, să-l pot verifica, altfel îl acuz de impostură predictivă.