Google+ Psiluneala | ComiCultural

luni, 31 martie 2014

Psiluneala

Interviu cu un Satir

Satir, satiri: s.m. 1. Divinitate rustică din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. 2. Epitet dat unui om cinic și desfrânat.

 Satir. Personificarea masculină a Satirei profunde, aka Dan cel Hipertensiv . Îl cunoașteți. Dacă nu, nu existați. Încă.


( interviu premeditat pe fugă, printre sarcini de serviciu /
nu faceți asta la birou - și, mai ales, nu-i raportați șefului!... ) 

1.  Dane (ca să-i insuflu interviului o tentă personală, interactivatoare, încă din start - n.a.), care e cel mai mare regret al prestației tale în blogosferă?

Faptul că sunt contrat (ori contrazis) doar de persoane cu care nu are absolut nici un sens să intri într-o polemică (logic că, constructivă), fiindcă oricum sunt incapabile să pătrundă înțelesul unei propoziții formate din mai mult de trei cuvinte. Mi se pare teribil de frustrant să-i ofensezi doar pe tâmpiți.

2.  Ai de gând să scrii vreodată și un articol care să-l facă pe Băsescu să plângă din nou? (am vrut să scriu ”pietrele” în loc de ”Băsescu”, dar și ele trebuie să poarte un nume, nu?...)

Scriind un articol, cu siguranță, nu. Și nici nu-l văd pe cel care ar fi capabil să facă asta. Dar, la un pahar de ceva-on-the-rocks, la depănat de rememorări marinărești, mai ales că ambii avem stagii consistente în Rouen- spre exemplu, și dat fiind faptul că dom’ președinte a avut la un moment dat atât carnetul de marinar cât și brevetul de comandant de cursă lungă semnate de mine, dat fiind și antecedentele în domeniu, acest lucru devine perfect posibil. Și ar mai fi chestii de spus aici dar, să mă ierți, nu sunt dispus să le fac publice.

3.  Unde ai vrea să te surprindă următorul cutremur:

a. În camera 13, la hotel Iaki, sub dărâmături, în poziția misionarului cu Alina Pușcaș, salvați după trei zile de echipa de intervenții a emisiunii ”Te cunosc de undeva”?... Iar primul lucru pe care să îl vedeți după cele 3 zile nocturne de ”cutremurus captivus” să fie capul chel al lui Cosmin Seleși?...
b. Pe vapor, în larg, pe coama unui tzunami creat tot de plăcile tectonice vrâncene (puțin probabil, dar fantezie să fie...)?...
c. Zi tu unde ai vrea, dacă a și b nu sunt pe placul tău...

 a) Who the fuck is Alina Pușcaș și ce anume o face eligibilă pentru a se tăvăli alături de mine în molozul aristocratic de la Iaki (că, da, doar molozul mai păstrează o urmă de prețiozitate și elitism la hotelul în cauză) ??? *
b) surfing cu vaporul ? Interesantă idee dar, nu. Zic pas.
c) e vorba de cutremur, nu ? Doar un bucureștean asociază asta cu sfârșitul lumii așa că, de la mal de mare-ți spun, nu dau doi bani pe viitorul cutremur.

4. Te-am întrebat cumva de ce scrii ce scrii? Că răspuns încă n-am primit...

Nu, nu m-ai mai întrebat. Așa că-mi pare destul de logic că nu ai primit încă răspuns. Când mă vei  întreba există o șansă să primești un răspuns deși ceva îmi spune că el nu te va satisface.

5.  Născut fiind la malul mării, copil de-o șchioapă, ce visai să prinzi când te vei face mare: vreun Moby Dick sau o sirenă?... Și pentru că de Moby sigur nu te-ai atins, acu divulgă la tot poporul: la ce vârstă ai epilat solzii primei sirene? Cu detalii!

N-am fost tocmai precoce, dacă aici băteai, deși am trecut aproape en-passant de perioada recitărilor din Minulescu. Oricum, ca la toți bărbații (deși unul n-ar recunoaște asta !!!), a fost un rateu de dimensiuni cosmice. Naiba știa că există sutiene care se desfac din față, dintre cupe ?

 6.  Pune aici un link cu un articol în care n-ai fost sincer 100% și ai regretat. Sau n-ai regretat. Motivează răspunsul. Dacă ai chef.

Măi, nu sunt ipocrit… Niciodată nu am fost, 100%, sincer. Ar trebui să-ți pun link-ul blogului și-atât. Amu, fiecare înțelege ce vrea. Atâta timp cât nu pot fi acuzat că sunt generatorul unor prejudicii ireparabile mersului spre înainte al societății capitaliste românești, chiar nu văd unde-ar fi problema. Nu impun nimănui nimic. Nu sunt plătit ca formator de opinie, departe de mine intenția de a emite judecăți de valoare universal valabile, astfel că îmi permit luxul de a-mi promova ideile, insignifiante ca impact și urmări, uzând și de atributul diavolesc al lucrurilor spuse uneori pe jumătate.

7. Ca ziarist, ai simțit vreodată că ești a patra putere ? Adică, s-a întâmplat ceva palpabil ca efect al incisivității tale investigaționale?

Da, vremurile acelea (vorbim totuși de anii 92-94) chiar te făceau să te simți așa.  Au fost momente în care atât eu, cât și colegii mei, nu doar că ne simțeam ci chiar eram, prima putere în stat. Bine, dacă mă uit spre unele trusturi de presă, am impresia că cei de acolo se simt și acum măcar o treaptă- două peste poziția a IV-a a podiumului, deși nimic nu îi îndreptățește la asta. Au fost demiteri, s-au deschis dosare de cercetare, am fost îmbiat cu șpăgi destul de generoase. Dar, mă repet, toate se întâmplau în niște ani în care, la ora 11.00 dimineața nu mai găseai pe piață nicio fițuică, indiferent cât de insipidă, anostă și prost scrisă ar fi fost. Îmi amintesc că într-o dimineață, încă mahmuri după o beție cruntă în redacție, am ieșit, vreo 4 dintre noi și, fiindcă ne „tăia” vezica, am decis să ne ușurăm pe unul dintre pereții primăriei. În toiul acțiunii am fost surprinși de viceprimar (nici până azi nu am aflat de ce venise la muncă în creierii zorilor). „Ce faceți acolo, măi ?” ne-a întrebat, imediat ce ne-a recunoscut. „Ne pișăm pe primăria ta !”, i s-a răspuns și era perfect adevărat. Ne permiteam luxul de a face asta, atât la propriu cât și la figurat.

8. Fă un top al primelor 3 persoane publice pe care le respecți.

Într-o țară ca România ??? Tu nu te uiți în jur ? Ar fi destule, nu zic nu. Doar că majoritatea nu depun eforturi consistente și continue, nu sunt – conform propriei scări de valori, suficient de bătăioși, mulțumindu-se cu apariții și luări de poziție sporadice și, pe alocuri, chiar anemice. Apreciez pe mulți, nu prea respect pe nimeni.

9.  Fă un top invers. Top 3 detestabili.

Doar 3 ? Ești nedrept. Deși nici 20 nu știu dacă ar fi fost un număr suficient. Hai să apelăm la personajul colectiv : 1. Clasa politică românească; 2. Presa și 3. Aparatul bugetar.

10. Descrie-ți progenitura, în cel puțin 3 fraze.

Are vreun sens ? Se mai îndoiește cineva că e cel mai și cel mai ??? Sigur, spre diferență de mulți alții, eu îmi pot și proba afirmațiile la fel cum îmi pot și justifica, argumentat, chiorul găinilor ( e bine, da?) care îmi împăienjenește privirea atunci când s-ar lua în calcul să îi caut defecte. Că n-are, mă ! Ca să nu pară că mă laud am să preiau textul înscris în anexa- „Portofoliu personal pentru educație permanentă” care însoțește certificatul de absolvire a ciclului inferior al liceului : „Un elev excepțional, mult prea modest, o persoană de încredere, o fire sensibilă, sociabilă, cu un bagaj intelectual format, de certă valoare, cu preocupări intelectuale mult peste medie”. Mai pot eu să adaug ceva opiniei exprimate de profesorii lui ?

11. Cristian Tudor Popescu zicea că se va opri din scrieri jurnalistice când politicul nu îi va mai furniza subiecte. Pe tine, de blogging, tot moartea te va despărți?

Este posibil să se întâmple și așa, dat fiind faptul că la mine „hipertensiv” nu e doar o metaforă ci un diagnostic pus de specialiști, fiind un bolnav cronic „cu acte în regulă”. Dar nu, nu cred că asta va fi o eventuală cauză a unei rupturi cu bloggingul cât mai degrabă faptul că, ceea ce vine din urmă miroase a mediocritate, superficialism, duc spre un alt sistem de valori care, mie unuia, îmi e străin. Dacă voi ajunge să mă simt în blogosferă asemenea unuia dintre ultimii dinozauri, nu voi ezita să o părăsesc.

12. Definește moartea. Cât mai comic. Hai, că știi că țin la glume. Dintre cele mai deplasate.

Au definit-o suficient de precis slavii atunci când au ales să o denumească folosind cuvinte gen „smrt” (slovenă, slovacă, sârbă, cehă, etc.). Brutalitatea fonetică a unui cuvânt lipsit de rotunjimile măcar a unei amărâte de vocale, exprimă cu destulă acuratețe, propria percepție asupra morții.

____________________________

Articol scris la comanda neimperativă a inepuizabilei PSI
Nici acum nu-mi dau seama cât de ”printre picături” am reușit să fac cu Dan - Hipertensiv acest interviu care îi atestă verva nemuritoare.
* Alina Pușcaș, despre care intervievatul își dădea cu dezinteresul, e prezentatoare la ”Te cunosc de undeva”. Nu că ar conta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...