Google+ Femeia | ComiCultural

duminică, 23 februarie 2014

Femeia

Francis Picabia - Olga (1930)

De ce iubesc Femeia


Ea începe cu Sine și se termină cu Mine.

N-a vestit-o nicio aură
N-a urmat-o nicio coadă de cometă,
Dar s-a introvertit în mine,
Ea,
Cea mai fecundă formă de viață 
pluricelulară, 
plurisensuală,
plurisexuală. 

Din ea nu străbate-n afară
Decât Feminitatea ei pluri-corporală.
De aceea nu are nici chipul, nici forma
Definitivate. 
Pentru că o regăsesc, zilnic,
reîntrupată,
reinventată,
reîmprospătată.

Și o iubesc.

Pentru că se îmbrățișează cu căderea ploii, iradiind cu toată epiderma ei terestră către cer.
Pentru că, de fapt,  ea curge către ploaie, ca o gravitație nudă care se autorefuză Pământului.
Pentru că își scutură părul umed în toate direcțiile cardinale, ca-ntr-un balans planetar prin care oceanele se revarsă în cosmos.

Pentru că manichiura ei franțuzească precede senzualitatea prelingerii degetelor pe tastatură.
Pentru că degetele ei  longiline capătă arcuiri fesiere după ce netezesc cutele rochiei la intrarea în taxi.
Pentru că degetele ei hormonale lasă amprente sexapile pe  memoria mea tactilă.

Pentru că aș vrea să-i culeg aderența călcâiului de pe covorul catifelat și s-o aștern adeziv pe bătăile inimii mele.
Pentru că aș vrea să-i imortalizez instantanee ale mulajului piciorului în aer si să-i escaladez feminitatea cu săruturi imateriale.
Pentru că sărutul nestrivit din călcâiul “Nichita Stănescian” reprezintă, de fapt, pe nedrept, abstinența atâtor bărbați încremeniți în nemersul iubitei. 

Pentru că e prudentă la volan, amabilă la telefon și introspectivă după orice greșeală personală.
Pentru că nu plânge torențial la necaz, râde interiorizat la bucurie și iradiază toată în condiții de empatie spirituală.
Pentru că ar dori să nu îi fie străin sentimentul ființării simultane în Verdele Crud, Albastrul Marin și Orizontul Violet-Crepuscular.

Pentru că trupul ei de felină precaută e inocent-complice la fiecare oftat de bărbat.
Pentru că erosul ei conștientizat găsește alibi în feminitatea ei mereu implicită, mereu expectativă.
Pentru că-și ondulează trupul prin aerul beat de dorință, ca o adulmecare contorsionistă a instinctului meu masculin.


Pentru că vorbește modulat când e provocată, insinuant când e incitată și incendiar doar când îi descifrez, neexplicit, desuurile spirituale.
Pentru că aș vrea mai degrabă să tacă, adică să mă lase să îi pătrund sensurile tăcerii într-un sărut profund și subtil ca un periscop intromisiv.
Pentru că e toată numai comunicare telepatică încă nerevelată.

Pentru că ascultă The Doors, Led Zeppelin, Deep Purple și Celelalte Cuvinte...      
Pentru că dansează psihedelic „Raiders on the Storm”, ca pe vremea studenției, cu genunchii ondulânzi, prefigurați prin franjurile blugilor.
Pentru că “This is the End, beautiful friend” poate însemna orice. De la  trauma inițiatică a  adolescentului deviant, maturizat prin cezariană psihică, până la sfârșitul ezoteric al unei iubiri incomplete, neînțelese de nimeni.

Pentru că muzica e, pentru ea, suprema stare de agregare acustică.
Pentru că ea este muza gestantă a atâtor armonii miraculoase.
Pentru că ea este muzica insinuată amorf în sângele meu neizolat fonic.

Pentru că știe să mă asculte cu un aer prudent, dar receptiv, ca și când la finalul discuției se poate întâmpla orice între sugestivul “poate...” și subtilul “ am uitat apa caldă curgând în cadă, cu dopul neintrodus  în scurgere...”
Pentru că tăcerea ei se poate sparge oricând în plictisul interiorizat  al surdinei, dacă vorbesc aiurea.
Pentru că nu infirmă și nu aprobă, iar eu trebuie să-i dezamorsez mreaja zâmbetului voluntar.

Pentru că nici ea nu știe de unde-i vine al șaselea simț. 
Pentru că ea însăși este un Simț magnetic procreativ, o forță de inducere a sindromului  dependenței dobândite.
Pentru ca sunt absorbit de Ființa ei in virtutea Legii atracției UNIversale.

Ea începe cu Sine.
Și se termină cu Mine.

Pentru soția mea. Unica.

____________________________________________

Articolul se potrivește, tematic, și cu Psiluneala de pe site-ul PSI
Dar intră în umbra dedicației pentru soția mea.
Tema săptămânii: ”O dragoste”. Cu ”O” de la ”Unica”...

Poezia aceasta este și o replică la ”De ce iubim femeile”. Am promis AICI că voi continua.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...