Google+ Duzina de cuvinte | ComiCultural

sâmbătă, 22 februarie 2014

Duzina de cuvinte


Illegally Blonde


Ajung zilnic la birou, ca un parvenit din Țara Scrobiților, imaculat gulerat, în costumul de obârșie corporatistă.
Biroul. O bucată de scândură trecută prin filtrul volumetriilor ergonomice.
Mă așez în fața laptopului, pe scaunul inspirator al atâtor gestații de hemoroizi (nu ai mei! eu doar vă avertizez, boală profesi-anală...).

Scrumiera zace pe birou, întru veșnica mea ignorare anti-tabagică. Sunt antifumător, dar nu și antisocial. Păstrez scrumiera pe masă dintr-un hâtru instinct de neagresiune cu comunitatea colegilor fumători.
Scenariul e zilnic același: ei  cu ”ieșitul la o țigară”, eu cu ”rămasul la o scrumieră”. Decât o inhalare pasivă, mai bine o scuză inventivă.

..........................................................................

V-am introdus în atmosfera biroului meu pentru a vă povesti, de fapt, despre o fostă colegă, fumătoare îmbunată. Fostă înrăită, cu două pachete fumate pe zi, ajunsă acum la unul singur. Când expira fumul pe gură, în tremurări circulare, își arcuia buzele într-un fel care îi umplea instant de transpirație pe colegii mai slabi de înger.

Întârzia zilnic între 2 și 15 minute. Niciodată nu găsea drumul cel mai scurt între ”acasă” și birou. Asta, probabil, pentru că înnopta în fiecare noapte în alt pat. Nu mai știa câți bărbați a schimbat, dar ținea o statistică diabolică a celor cărora le-a dat ea papucii. Își construia cu religiozitate blazonul de cuceritoare. Un scop în sine devenit obsesie.

Se așeza la biroul ei confort 2 (clasificat astfel după standardele personale; tot ce era mai puțin confortabil decât un  pat, era declasat). Își netezea cu luare aminte rochia mulată pe carnea sexpectativă. Se deparazita de scame rebele cu gesturi autoerotice, conștientă că se găsea câte cineva care să i le colecționeze, fetișizat.

Spirit profund, era o reflexivă din fire. Tot timpul se reflecta în oglinda-oglinjoară. 

Pe o scară a valorilor, gradată de la 1 la 10, aș plasa-o la 6,9. Virgula am pus-o din complezență.

Despre colegii mei pro-femeiați, nu pot spune decât atât, grobian: toți îi pândeau ”scorbura” la cotitură.
Ce-i drept, e erect! Femeia avea cu ce. Dar nimeni nu știa cu cine!...
Pentru că blondia căpătase principii alese: plecase cu scandal dintr-un alt loc de muncă, unde învrăjbise doi Pardon Juani de Bragadiru colț cu Rahova. Și nu mai dorea să iște discordii ”in-house”. Se ”concordiá” doar cu amanți externalizați.

La un moment dat, a plecat de la noi într-un BMW de colecție. Serviciul extenuant îi cauzase grav. Sclifosita și-a pus demisia pe biroul șefului și a plecat cu acordul părților dorsale unduind spre ieșire.

....................................................................................................

Final. Scaunul blondei a fost licitat de doi dintre colegii mei, foști adoratori neconsolabili psihic. Fiind un scaun prea managerial pentru ei, impresionant de confortabil, flexibil și erect în același timp, șeful l-a confiscat și l-a plasat sub secretară. Femeie tandră, echilibrată, cu ochelari de intelectual, cu doi copii minori acasă și cu scaun la cap.

____________________________________________________

Text compus în cadrul rubricii PSI, Duzina de cuvinte. Accesați cu încredere!
Tema săptămânii a fost: folosirea următoarelor cuvinte: scuza, scandura, scame, scrumiera, sclifosita, schimbat, scenariu, scara, scurt, scaunul, scorbura, scop.
Eu le-am folosit. Pe toate! Cu toate riscurile aferente.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...