Google+ PESTILENȚIA GRAȚIA (6) | ComiCultural

luni, 6 ianuarie 2014

PESTILENȚIA GRAȚIA (6)

”Disaster Chef. La Cheia. De Crăciun.
/ dar ce ne-am mai distrat, ohoo, ce ne-am mai distrat! /


M-au corupt niște prieteni să merg anul acesta la Cheia de Crăciun. 

Aproape munte. Aproape iarnă. Aproape de Brașov. 40 de km. Aprox.

Nu, ăsta nu e un jurnal de vacanță! 
E o trecere în neființă a unui meniu îndelung așteptat la pensiunea de tristă amintire, la care am fost cazați (fie-i numele uitat!). 
Dar ne-am și distrat. Ohoo, ce ne-am mai distrat!  

Am vânat muntele. Păi ce să cauți la munte, dacă nu muntele?... Și-un pic de fior liric...Sau clorofilic?...




Așaaa! Am plecat 8 turiști, dar pe noi n-o să ne vedeți în poze, pentru că ăsta nu e un fotojurnal de călătorie, ci o (pe)trecere în neființă a umorului ocazional.  Am mai scris asta?

Am plecat 8, deci. Curând, am devenit 9:



Deci, plecaserăm și noi pe un traseu montan, până la pensiunea Roșu și retur. 8+8 km. Și a apărut acest cățel inevitabil!
N-ați văzut patruped mai loial lui Homo Turisticus! Ne-a preluat de la pensiunea unde eram cazați. Benevol. Ne-a mirosit toate cărările. Ne-a adulmecat premonitoriu toate curbele pe care urcau/coborau, ocazional, mașini rătăcite. Ne-a așteptat 1,5 ore trecute fix, cât am luat prânzul la pensiunea Roșu. Ne-a însoțit, docil, și la coborâre. 
La plecare era alb. La sosire era alb-negru. Noroaiele perfide, ivite dintre mini-nămeții de zăpadă!...

În fine... Pe drum, am luat contact și cu civilizația spontanee, ivită de prin gospodăriile aborigenilor:



Deși haterul din poză ne cam tăiase pofta de pâinea și sarea tradiționalei ospitalități, ne-a împins Nespălatul să aruncăm o ocheadă dincolo de gard:




...Jenant! Hoț să fiu, eu aș evita să-mi stric blazonul cu o asemenea cacealma de paznic la casa omului...

Deși în plină pădure, reflexele de trăitori la bloc nu ni s-au tocit nicio clipă. Nu ne-a lăsat fauna profund ... motorizată. Șoferii fără loc de parcare plătit la primărie știu despre ce vorbesc:





Și fauna ca fauna, dar parcă începusem să vă povestesc câte ceva despre aborigeni... Dar ce-ar fi să vă zic o poveste despre ... arborigeni?... Așa-i că v-am stârnit interesul?...


Hai să-i zicem ... reflex de bucureștean care își închipuie că orice e de vânzare:


________________________________________________________________________________________________

V-am zis că nu e un jurnal de vacanță?? Păi să nu vă așteptați să vă înșir cât de frumos ne-am distrat în seara de Crăciun, cum ne-am rătăcit prietenele-nevestele prin paturile chelnerilor sau alte asemenea povești vânătorești!

Trecem la fapte! Potolul! Am avut mâncare ca la mama acasă. Mama vitregă, criminală în serie, devoratoare de turiști creduli. Încă nedepistată la controlul anti-cooking.

Ce să povestesc? Cum ne-am rupt molarii prin carnea îndelung cauciucată? Sau ce vin de Buzău diluat cu apă de la Marea Moartă am băut? Dar pâinea, cea mai penală pâine albă cumpărată din comerț cu 3 zile înainte? Dar meniurile reciclate a doua zi, că n-aveau destui câini să le  arunce retururile și le mai strecurau și a doua seară?...



Strict autentic: o familie tată-mamă-fiu, cazați all-included la pensiunea noastră, au plecat în miezul serii la altă pensiune, în căutarea unei cine cât de cât comestibile!... 

Nu-mi cereți numele pensiunii. Poate, doar să vă zic că are rezonanțe italiene...Gata, că mă scap...

______________________________________________________________________________

Dar Cheia ne-a oferit și surprize plăcute. De exemplu, Muzeul florilor de mină.


Superb. Țara asta a fost salvată de natură, parol. Păi uitați-vă doar aici, v-am prelucrat doar trei dintre bijuteriile puse la cale de milenii în subsolurile minelor:



Păi dacă ne-ar fi servit nouă la masă minunățiile astea, în loc de rocile alea  porcine și vărsăturile vinotecilor răsuflate buzoiene!... Altul era tonusul cu care intram în transa Revelionului!...

Noi să fim sănătoși! O cură de fraiereală pe an merităm și noi!

(dar ce ne-am mai distrat, ohoo, ce ne-am mai distrat!)

La mulți ani!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...