Google+ Duzina de cuvinte | ComiCultural

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Duzina de cuvinte



”Ultima postare”



Încep acest articol cu un bizar sentiment al pierzaniei.

Inițial, pe tema din această săptămână a „Duzinei de cuvinte”, scrisesem un articol despre amintiri din studenție, dar am citit între timp articolul 
PSI-gazdei noastre.

Mă alătur „La mulţi ani”-urilor mai vechilor camarazi de PSI-logisme.


Am citit la PSI şi despre conu´ VirusacheDecedat în octombrie 2013, la 56 de ani, după 3 ani de blogging sprinţar și nelipsit de har.




M-am pierdut printre articolele pline de viaţă de pe blogul lui. Și am reconstituit o desfășurare de istorii care m-a(u) emoţionat.

Mi-am pus şi eu mai demult întrebarea: ce se întâmplă cu blogul cuiva care moare ? Ce ne inspiră un blog trecut în nefiinţă?

Dincolo de NIMIC, sunt incapabil să inventez sensuri.
Dincoace, unde totul e încă în zodia posibilului, pot vitaliza doar păgâne gânduri:

Cuvânt zidit în tăcerea funerarelor scripte...
Potir cu veninul sorbit cu voluptatea ultimei împărtăşanii bahice...
Iz vibrator ghicit în glasul ce-ţi divulgă zilele rămase de trăit...
Covor de penitenţe post-mortem, pe morminte încolţit...
Potcoava ţipând ruginit din căderea proscrisei mârţoage...
Thanatos zvonit de Eol în necropola spiritului pierdut...
Copilul cu mâna întinsă, de soartă vreodată dorit(?),
... de tatăl fugit, de mama căzută din drepturi, iubit(?)...


Un rai dez-înverzit de-o explozie-n soare...
Ocean dez-albăstrit de un reflux care-l doare...
Armăsar dez-albit de-un nechezat care moare...
Cireş dez-înroşit de o tomnatică boare...

Și am rămas blocat într-o demonică fascinaţie:

Ce-ar fi dacă asta ar fi ultima mea postare?
__________________________________

Deloc mândru de textul tocmai scris, proscriu și la PSI.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...