Google+ PESTILENȚIA GRAȚIA (5) | ComiCultural

duminică, 29 decembrie 2013

PESTILENȚIA GRAȚIA (5)

GÂND DIN CUVÂNT - DESPRE INECHITATE
Soarta e scuza celor slabi și opera celor tari.
Nicolae Titulescu
(text ușor revăzut după Revelion...)

Încropisem AICI un răspuns poetizat la tema despre Inechitate din această săptămână de pe blogul Irealiei. Dar am considerat că subiectul merită o trecere de la particular la general.

Atunci când suntem puși în fața unui subiect de acest gen, de proporții universale și atemporale, suntem tentați fie să ne lansăm în tirade metafizice (de exemplu, prin invocarea absenței Providenței, a Șansei), fie să condamnăm pervertirea scării valorilor. Am citit în presă și ulterior, pe internet, destule articole idealist-moralizatoare despre Nedreptate. Unele s-au regăsit într-o retorică profund pesimistă, până la resemnare. Altele erau scrise  într-un registru acuzator, din postura Celui Fără de Pată care prescrie Soluția Finală. Rareori am găsit autori vorbind despre propria culpabilizare la fenomenul nedreptății generalizate. 

__________________________________________________________________________

Cred că trebuie să diferențiem între următoarele două aspecte:

1. Ce este dreptatea? Dreptatea e echivalentă cu adevărul sau se poate întrupa și într-o minciună cu final necesar? Cine decide ce e drept și ce e nedrept? Și, mai ales, cum activăm în viața de zi cu zi mecanismele dreptății? (sincer, să lăsăm filosofii să răspundă la aceste întrebări, ale căror răspunsuri sunt neîncăpătoare pentru pretențiile unui simplu blog...)
2. Dar: cum ne poziționăm fiecare dintre noi față de ideea de dreptate? Cum percepem, individual, echitatea și injustiția, pe o balanță în care binele și răul împart o (armonioasă?) coexistență? 

Dacă emitem pretenții de realism, avem nevoie de o analiză spălată de ipocrizie.

Inechitatea. Absența egalității între meritele mele (așa cum le percep eu) și recunoașterea lor publică. Absența unei echivalențe între faptă și răsplată. O discordanță între o Valoare și Aprecierea acesteia. O discrepanță între Mediocritate și ridicarea acesteia la rang de Virtute. Stigmatizarea nevinovatului. Neculpabilizarea condamnabilului. Iar lista e deschisă...

Există Inechități discutabile, pe care mulți le percep ca pe niște injustiții crase:

”Viața e nedreaptă! Dacă m-aș fi născut și eu în Suedia, alta era situația!”
”E nedrept, dac-aș fi avut și eu un pic din norocul lui Cutărică!”
”Ia uite, fotbaliștii ăștia câștigă milioane, iar eu abia îmi plătesc facturile!”
”Popeasca a fost avansată? Păi era de așteptat, cum își fâțâia toată ziua nurii prin fața șefului!”
”Incredibil! Am fost azi la un interviu, iar tipa de la resurse umane abia închega două fraze. Iar eu, persoană cultivată, caut de două luni job și nu mă angajează nimeni!”
”Zeci de milioane de oameni mor de foame, în timp ce o mână de miliardari conduc lumea!”

Toate judecățile de mai sus le-aș plasa la categoria Inechități subiective, dacă nu chiar false judecăți
Percepi o situație drept o nedreptate indubitabilă? Poate ai dreptate. Dar nu fi sigur că ești în posesia tuturor datelor, pentru a fi capabil să Judeci. 
Dacă ai impresia că cei arătați cu degetul de tine au reușit în viață prin mijloace injuste, gândește-te la adevărul emis de Titulescu acum un secol: ”Soarta e scuza celor slabi și opera celor tari.” Sună cinic? Machiavelic? Sau pur și simplu pragmatic? Întreabă-te dacă tu nu ești, încă, din categoria celor Slabi. Sau măcar insuficient adaptați. 

Aureola de justițiar imperativ, adept al judecăților gen ”Tertium non datur”, e o nescuzabilă premisă de plasare eronată în câmpul realității. 

Și, mai ales: nu uita asemănările Societății cu Jungla! Oricât de civilizați am fi, ne ghidăm după principii de putere, de teritorialitate... De posesiune și de extindere a posesiunii, prin dominația asupra semenilor... Deși omnivori din naștere, unii devenim ”carnivori” prin excelență, alții transformându-ne în ”ierbivore” mai mult sau mai puțin adaptabile. E inevitabil.
___________________________________________________________________________

Cu totul altfel aș privi Inechitățile reale, obiective, care au lovit categorii/populații aflate în imposibilitate de apărare sau de adaptare:

S-a calculat câți soldați au murit de-a lungul istoriei în toate războaiele izbucnite din pornirile lacome ale superputerilor lumii?
Ce mai e de comentat pe tema evreilor, victime ale holocaustului?
Cum v-ați vedea în postura uneia  dintre cele 100.000 de ”vrăjitoare” arse pe rug în secolele 16-17?
Cum ar fi fost să fiți incaș, mayaș sau aztec în vremurile invaziei spaniole în Lumea Nouă?
Sau una dintre cele peste 400.000 de femei congoleze violate în ultimii 20 de ani într-o țară în care violența sexuală a devenit un fapt cotidian ?...
Sau ce spuneți despre cei peste 1.200.000 de armeni decimați în 1915?...
Fără comentarii ... Hiroshima... Nagasaki... gulagul sovietic... etcetcetc

Și am listat doar câteva dintre cele mai grave abuzuri consemnate istoric.

Într-o categorie similară, aș plasa și inechități cu final mai ”delicat”, dar la fel de explicit, precum: 

- meritele sportive ale celor dovediți că au consumat substanțe dopante 
- impostura licențiaților care și-au obținut diplomele prin intermedierea șpăgii
- orice formă de manifestare a corupției, la orice nivel

Tăcere. Nu poți comenta  Indiscutabilul.
___________________________________________________________________________

Realist analizând, din cele mai vechi timpuri, societatea s-a născut și s-a construit pe injustiție. Jocurile de culise ale celor Puternici au sacrificat milioane de oameni pe altarul ambițiilor imperialiste, colonialiste, rasiste sau ideologice.

Cu trecerea timpului, injustiția s-a diminuat sub presiunea acelei locuțiuni morale celebre - ”drepturile omului”... Sau a îmbrăcat forme din ce în ce mai rafinate...

La nivel individual, inechitatea are forme de exprimare dintre cele mai subtile. Discriminăm sau suntem zilnic discriminați. ”Prejudecăm” sau suntem zilnic subiectele prejudecăților. Nedreptățim sau suntem zilnic victimele unor nedreptăți. 

Aș scrie o întreagă nuvelă despre nedreptățile, adesea involuntare, din comportamentul meu cotidian. Dacă, însă, vă spun că sunt unul dintre înfocații dușmani ai Inechităților de orice fel, că îmi conștientizez eforturile în sensul estompării discriminărilor sau prejudecăților de orice fel, probabil m-ați suspecta de ipocrizie.

Ne uităm cu o dublă luare aminte în autobuz sau în metrou, la țiganii urcați în același vagon cu noi (am cunoscut chiar și un etnic rom, intelectual rasat, care mi-a mărturisit că el însuși e atent la co-etnicii lui în mijloacele de transport în comun!). Chelnerul va adopta o poziție mult mai servilă față de clientul îmbrăcat în Armani, raportat la clientul îmbrăcat cu haine ponosite. La spălătoria de mașini, personalul va fi mult mai atent cu posesorul unui Mercedes față de nefericitul deținător de Logan. 

Fiecare dintre noi decide individual gradul de adecvare la această realitate.  Sau gradul de disociere de acest fenomen, prin încercări mici și dese de schimbare a mentalului colectiv. 

Asta e natura umană! Homo Homini Lupus Est! Cu toate bunele intenții exteriorizate pe mai toate blogurile. Exprimate prin mai toate gurile. ”Ecumenizate” prin toate parohiile.

Știu. Există atâtea și-atâtea dovezi de generozitate, de bune intenții reale în gând și-n faptă, de împărțire a dreptății pe principii sănătoase. Tocmai de aceea, umanitatea este un conglomerat gri, un permanent balans între Bine și Rău. 
__________________________________________________________________________

E 29 decembrie. Subiectul este departe de epuizare. Dar ar fi Inechitabil să mă consum acum în filosofii grele. Mă pregătesc de o Echitabilă distracție, corelativă unui 2013 solicitant.

Acest text a fost scris în cadrul rubricii Gând din Cuvânt, găzduit de Irealia AICI
Pasajul scris mai sus cu roșu este pregătit special pentru a participa la această ediție a rubricii de pe siteul Irealiei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentati...daca existati...