Google+ Pestilenția Grația (4) | ComiCultural

marți, 22 octombrie 2013

Pestilenția Grația (4)

Autointerviu la foc automat

Simona Tache. O știți, bloggeriță citită, ce să-i mai fac eu reclamă, o am și-n blogroll!...

Intervievată recent de Horia Ghibuțiu pe adevărul.ro, ea a lansat o provocare și pe blogul personal: să răspundem și noi acelorași întrebări de inspirație ghibuțiană.

Cum nu pot rezista la provocările de a experimenta situații prin care au trecut și alte celebrități, mi-am adresat și eu aceleași întrebări.


De ce te temi cel mai tare? 
Să nu cedez tentației angoasante de a-mi publica literatura antum. Celebritatea mă inhibă.

Care e prima ta amintire? 
O senzație stranie, lipicios-alunecoasă: escaladam cordonul ombilical și nu se mai termina!... Îl confundasem cu organul rațiunii pure.

Pe cine admiri cel mai mult și de ce? 
Pe omul care îmi va demonstra futilitatea gândirii pozitive, prin contrast cu cea dubitativă. Și el să fie un pozitivist convins. 

Ce-ți place la înfățișarea ta? 
Expresia mea sincer-tâmpă, cvadruplu-reflectată din ochii lui Andrei Pleșu&Mircea Dinescu, în ziua în care îmi vor preda, cu limbă de moarte, monopolul scrierii editorialului în publicația online ”Dilema Cațavencilor”.

Care e cel mai prețios lucru pe care îl deții? 
Eu nu dețin nimic. Eu sunt posedat. Reformulează întrebarea.

Cine ar juca rolul tău într-un film? 
Tom Cruise în filmul ”Sărut, deci juisalivez”. Apare la anul. Aici găsiți avanpremiera în exclusivitate.   

Ce-ți reproșezi cel mai des? 
Că scriu mai mult decât gândesc. Că gândesc mai mult decât îmi permit. Că îmi permit să scriu mai mult decât gândesc.

Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră? 
Întrebarea asta pune-o cuiva care are carieră. Eu funcționez doar pe bază de vocații liber profesionalizate.

Cum ți se spunea când erai mic? 
Că nu există pedeapsă mai mare decât să mă fac mare și să am un copil ca mine. Profeția s-a îndeplinit. Acum mi se spune că nu există pedeapsă mai mare decât să mai fac un copil. (vă așteptați să răspund  ”Gigi”, ha?)

Care e cea mai mare realizare a ta? 
1 like pe pagina de facebook. Și nu e de la mine.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată? 
Că dacă tot mi-am ratat destinul de geniu neînțeles, trebuie să mă reinventez ca ratat unanim acceptat.

Cum ai dori să-și amintească posteritatea de tine? 
Ca după un cataclism amnezic la scară planetară. Aș prefera, deci, să fiu  descoperit, ca și cum existența mea anterioară va fi fost complet necunoscută.


Reporter  de conjunctură,

PriapiCultural

13 comentarii:

  1. Băăăăăi... deci mă apucă nervii !!! :evil: Scrisesem un comentariu de o juma de pagină și-a dispărut ca măgaru-n ceață că cică nu aveam cont, tu-i parola mamii ei de viață. Ufff... nu mai reiau acum. Pfuuuuaiii ... și scrisesem atât de mișto și de cool...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cool-ule, ce să-i fac, mama ei dă viață! Dacă te mai pălește răbdarea scrisului de commenturi, scrie întâi într-un document word, apoi poți da câte copy/paste-uri vrei, dacă îți piere commentul pe Disqus...Dar nici măcar un rezumat, o frântură de invectivă la adresa subsemnatului să nu tastezi tu! Nu se face...Ratezi momentul ăla de glorie pe care l-ai așteptat o viațăăă!...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ți-am spus eu de disqus! :P Te sapă!
    În altă ordine de idei, super interviu ți-ai mai oferit, cred că-l preiau și eu într-o zi cu soare! Fără să știu am scris ceva asemănător azi. :)
    Unde-i pagina aia de FB, Laicul meu e nerăbdător să o cunoască! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce să fac, măi Irealio, mă consumă activitățile cotidiene și nu prea mai am timp de blogăreală. Scriu rar, când simt că așavea ceva de scris... Trebuie să câștig bani. Sacrific scrisul și perpetuez Disqusul (???!!!)...Commentul tău m-a cam umplut de bucurie, recunosc... Pagina de facebook e bine ascunsă și neupdatată - dă un search pe facebook, așa e găsibilă...Nu am timp să mă ocup, acum comentez într-unul din rarele mele momente de răgaz...

    RăspundețiȘtergere
  5. N-am înțeles unde-ai înțeles c-ar fi vorba de sacrificarea scrisului în favoarea perpetuării disqusului?! Scratch! ;)


    Așa scriu și eu, cât să nu fie că n-o mai fac deloc. Și parcă-n ziua aia mă simt mai bine. Unde mai pui că ajung, din una-n alta să ofer bucurie pe ici pe colo, și tot merită! Pe cuvânt dacă nu-mi vine să-ți fac eu blog pe wordpress, te muți dacă ți-l dau la cheie? ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Păi ziceam că sacrific scrisul - adică nu prea găsesc timp pentru scris / și că perpetuez disqusul, adică rămân încă pe sistemul ăsta de commenturi. Propunerea ta cu wordpressul mă duce cu gândul la o noua profesie online - impresariat social media. Mă lasă mască propunerea ta, dar nu te pot lăsa să muncești pentru mine, din niște motive: e unfair / iar eu sunt un chițibușar - grafica acestui blog am realizat-o după multe teste cromatice, până am obținut ceva rezonant cu gusturile mele. Așadar, sunt un ”client” năzuros, nu îți sugerez să te înhami la o asemenea muncă...Poate doar dacă ai deja un blog ”în alb”, croit pe chipul și înfățișarea mea...

    RăspundețiȘtergere
  7. Ioah! Am priceput și eu, în cele din urmă. Greu la deal cu boii mei! :)

    Ah, păi nu mă gândeam să fac prea multe, doar să te urnesc puțin. Nu de alta, dar nu prea mă pricep, și pe mine m-au ajutat alții. Dar am verificat, și comicultural.wordpress.com e liber. Mai faci un import de texte de aici și ești mutat. Apoi la temă, găsești tu una, pe wp sunt multe și variate. Blogul de-aici îl văd bine de pe desktopul soțului, dar de pe laptopul meu trebuie să navighez mult stânga-dreapta pentru margini, ceea ce nu-i ok! :P Mnoh, am eu un pitic, dar dacă al tău doarme, e ok și așa! ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. La ultima intrebare eu aș fi răspuns: "prin regresie hipnotică". Ar fi fost cu adevărat ceva special. Aia cu postapocalipticul e frecție la neuron.

    RăspundețiȘtergere
  9. Și fără supărare, că și eu sunt corectat la greu, vezi că la mesajul "Acest comentariu așteaptă moderarea", ai mancat un " t " de la "Acest". Sau te pomeni că taman aici stă comicăria?!

    RăspundețiȘtergere
  10. Băi, m-ai atins constructiv! Hai să nu mă scuz, dar asta fac: acest articolaș l-am scris la repezeală, direct pe site-ul Simonei Tache, apoi l-am copiat și aici. L-am cosmetizat un pic, nu neg, dar nu mi-am bătut capul să îl perfecționez. TOTUȘI, nu sunt deloc sigur că mi-ar fi trăsnit prin cerebel faza cu ”regresie hipnotică”, bravos de sugestie! Crede-mă că mi se umple inima, în egală măsură, când sunt apreciat, dar și când sunt corectat. Doar așa pot evolua, MAI ALES DIN CRITICI!...Așa că: critică-mă până mi s-o acri de tine! Și când mi s-o acri, o să te devorez ca pe o murătură, că de mine nu scapi!

    RăspundețiȘtergere
  11. Mă crezi că formularea asta nu-mi aparține ?? Cred că e băgat automat de Disqus și tradus anapoda. Nici nu știu cum să modific. Mai caut, dar nu promit nimic!

    RăspundețiȘtergere
  12. Lasa Comicul in pace pe Blogspot. Nu are decat sa modifice nitel marginile campului central astfel incat sa ii incapa coloanele laterale intr-un ecran standard.

    RăspundețiȘtergere
  13. Irealia a avut intențiile cele mai bune. Dar există multe motive pentru care am abandonat, măcar deocamdată, mutarea pe wordpress. Și dacă Blogspot are unele dezavantaje, compensează la alte capitole. Și cred că se va îmbunătăți și el la un moment dat.

    RăspundețiȘtergere

Comentati...daca existati...