Google+ ControVersetele sataNietzsche (1) | ComiCultural

vineri, 20 septembrie 2013

ControVersetele sataNietzsche (1)



Măririle și decăderile societății umane*  de la origini și până în prezent. Profund de pici în absolut!

                                                 *societate umană – pleonasm voluntar, dedicat tuturor site-urilor care folosesc această expresie / societatea este umană prin definiție, deși inumană prin deformație socială ...

Episod-pilot de încercare

Am fost provocat. Intelectual.

Un recent prieten online, un interiorizat gestant de idei, un nativ pesimist cu ascendent spiritual în Cioran, mi-a aruncat o perfidă mănușă, mai anevoioasă  decât povara mitologică a lui Atlas: să scriu despre decăderea societății actuale. Obsesia mă chinuie și pe mine, încă de la prima mea poziționare conștientizată în penitenciarul comunitar numit Societate.

Chiar și un mental-storming pe această temă al paradigmaticilor Pleșu-Liiceanu-Patapievici, asezonat cu o asceză spiritistă Țuțea-Noica-Steinhardt, s-ar solda cu disensiuni dilematice. Chiar mai controversate decât eterna, universala și de nerăspuns interogație - ”Care e sensul omului pe Pământ?!” ...

Dar eu nu-mi propun să vă provoc un vertij cognitiv, sondând profunzimi de gândire absconstipată. Risc să gonflez periculos de mult sfera cunoașterii. Iar sfera, cu cât e mai supraponderală, cu atât își exhibă  mai multe enigme.

Cel mai greu e începutul. Aici voi ține un moment de reculegere întru combaterea lipsei mele de inspirație.  

(Cinci minute pauză. Aș lua o supradoză de Ginkoprim Smart. N-am. Apelez la tabletele de Placebo. Funcționează invariabil.)

 Proaspăt inspirat, hotărăsc unilateral că voi avea nevoie de 10 episoade pentru această temă. Minim. Deoarece, dacă există sau nu un declin al societății actuale, de orice natură, iată o dilemă care trebuie tratată din perspectivă istorică, pe mai multe criterii.

Voi scrie în stilul ComiCultural, cvasi-fictiv-intelectual, cu accente corozive de comedie antiumană. 

Gândesc acest serial în primul rând auto-provocator, biciuindu-mi neuronii până îmi va necheza inspirația blocată printre sinapse. Prin forțarea profană a limitelor sferei cunoștințelor personale. Să fiu realist: neidentificându-mă cu vreun erudit, trebuie să compensez prin ascuțirea observației sau prin hiperactivarea creativității. Mai pe limba mea, să încerc să par mai cult decât sunt și mai inteligent decât m-a ghiftuit codul meu genetic.

ComiCultural fiind un blog-prunc, nici măcar indexat pe vreun motor de căutare, nu mă aștept să mă invadați cu comentarii pe marginea scrierilor mele. 

E adevărat, expunerea mea online invocă latent commenturile voastre. Altfel, aș scrie literatură de sertar și aș publica-o postum... Aș fi, însă, un grandoman să sper, aprioric, că ați fi interesați de acest subiect. Dar numai scriind online voi înțelege dacă bântuirile mele existențiale stimulează vreun soi de empatie în voi.  

Urmarea, în epoca viitoare.


                                                                                                                                             ShakeSpiru Haret©

14 comentarii:

  1. Ma bucur ca te-ai tinut de cuvint. Pentru ca am ocazia sa ma tin si eu de al meu si sa comentez la tine pe blog…
    Ai resit oarecum sa nu zici nimic si sa faci sa ma simt bine citind. Asta inseamna ca ai talent. Esti fix soiul de Übermensch, din care sint facuti prietenii. Altfel zis, ma bucur ca o sa comunicam pe acest subiect de acum incolo.
    Am si eu de impartasit filosofii personale si mai ales impersonale.
    Chiar in acest moment citesc o carte impresionanta, "de ce lumea nu exista" de Gabriel Markus, si ma incearca asa un sentiment aproape lunatic de a imparatasi cu cineva gandurile care ma bantuie, ceva de speriat...:-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Aleluia! Ești primul comentator care a penetrat sistemul meu de commenturi blogspot... Da, m-am gândit să abordez un subiect ”greu”, prea greu pentru oricine, nu doar pentru mine. Dar sunt obișnuit să mă iau la trântă cu Imposibilul - dacă ies învins, măcar am un motiv întemeiat... Acesta a fost doar preludiul, deci nu mi-am propus să produc conținut consistent în acest episod-pilot, ci un soi de asmuțire la lectura următoarelor episoade. Gabriel Markus? Nu am citit nimic despre el. L-am căutat pe net și observ că are 33 de ani, e prof de filosofie la Berkeley si nu cred că a fost publicat încă în limba română. Greșesc? Îl citești în original?

    RăspundețiȘtergere
  3. Gabriel Markus este cel mai tanar prof de filosofie din Germania, a primit in 2009 (la 29 de ani) catedra de filosofie al universitatea din Bonn, unde preda si astazi filosofie moderna si teoria cunoasterii.
    Cartea de care vorbesc, "De ce lumea nu exista" a aparut in acest an, la editura Ullstein, Berlin.
    Si da, o citesc in germana, dar asta numai pentru ca germana este limba mea materna.
    Prin urmare, sa nu ma penalizezi prea tare daca fac greseli gramaticale... In special dezacordurile si numarul de i eronate pe verbe, sint specialitatea mea.

    Ca si idee, Markus a initiat in 2011 stand la masa cu colegul lui Italian, si el filosof, Maurizio Ferraris, o noua teorie filosofica, cea a Noului Realism, care se doreste sa lase in urma teoria Post Modernista, cea bazata pe idea constructivista (nu exista fapte obiective, realitatea este construita de modul in care privim lucrurile).

    Ce-mi place la el este ca are un stil de scris mai degraba belletristic decat stiintific, oarecum asemanator cu cel al filosofului POP Slavoj Zizek, cu care a si colaborat la alte publicatii. Practic nu are nevoie de nici un limbaj pretentios pentru a expune ideile lui.
    Cartea se lasa citita extrem de usor si ofera un exercitiu mental extraordinar, pentru toti cei care sint pasionati de intrebarile existentiale gen de unde venim, cine sintem, si de ce se intimpla totul.




    RăspundețiȘtergere
  4. Deci, nu-ti merge blogul.
    Pain in the ass, sa comentez aici.
    Mai bine iti public articolele pe www.voceadincastel.ro si vorbim acolo.
    :-))

    RăspundețiȘtergere
  5. Blogul funcționează, nu știu ce dificultăți ai întâmpinat. Ca dovadă, ți-am publicat și commenturile, deci e ok. Ești etnic german, am observat. Fii pe pace, scrii românește mai bine decât majoritatea blogoreilor de ocazie pe care îi constat online. Despre perceperea realității, ești de acord cu mine, nu va exista un consens ideologic în veci. Fiecare generație de ideologi va veni cu o percepție diferită de a predecesorilor, fie derivată din schimbările social-culturale extrem de rapide, fie din dorința de a rămâne în istorie drept o generație cu care lasă o amprentă... Aș fi curios să îmi faci un rezumat al cărții lui Markus. Și apreciez că faci efortul de a comenta aici. Funcționează, poate mai dificil decât la wordpress, e adevărat, voi căuta o soluție în curând... Te rog doar să îmi explici fraza ”Mai bine iți public articolele pe www.voceadincastel.ro”. Vrei să preiei articolele de pe blogul meu? Am intrat pe siteul vostru, lăudabilă inițiativa voastră. Bine scrise articolele, am citit vreo două până acum.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mda, decăderea societăţii [rumâneşti] actuale! Grea temă, tovarăşi. De unde începe ţigănia asta: de la ultimele zile ale războiului rece, de la războiul ascuns construit mall-ridicat o biserică (neamu' mă-sii dă treabă!), de când tot mârlănetu' autohton s-a prins de poantă că dacă ai cont pă feisbuc eşti, cică, cineva iar dacă dai like la orice idioţenie şi scrii (opţional) orice cretinism tot pă feisbuc eşti un supercineva, de când s-a ajuns la mirobolanta concluziune că dacă vrei să înveţi ceva cauţi pe wikipedia iar dacă rezultatele sunt nesatiscăfutătoare înseamnă că acel ceva nu există iar searchul dat prin bibliotecă e egal cu zero? Hm, poate ar trebui să-l întrebăm pe regretatul Steve Jobs!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tema e de tratat într-o operă de dimensiuni balzaciene. Și prea generală pentru un blog. Mă îngrozesc ante-factum ce mă așteaptă. Te aprob ”pozitiv”: socializarea pe net e, pentru mulți, substitutul apariției la tv de pe vremuri. ”Am apărut la televizor! Cooool! Deci exist în conștiința publică! M-am desprins de plebe!!”. Dar pe net sunt și oameni de valoare pe care altfel mi-ar fi fost imposibil să îi cunosc. De aceea mi-am făcut blog. De aceea comunic online. Fie și doar pentru schimburile de idei, mă simt deja din ce în ce mai împlinit spiritual și social. Hmmm...în timp ce-ți răapundeam, m-a fulgerat o idee de schimbare a titlului, din ”Mărirea și decăderea societății umane de la origini și până în prezent” în ”Măririle și decăderile societății umane de la origini și până în prezent”. Deja situația devine complexă la modul superlativ. Dar din provocarea imposibilului s-a alimentat evoluția umanității, pe toate planurile...Simt deja febra creației, până în ultima secvență a propriului ADN...

      Ștergere
  7. da, cam asta ar fi ideea, sa iti publici anumite texte si pe www.voceadincastel.ro...:-)

    RăspundețiȘtergere
  8. “O
    operă proastă va plăcea celor mai mulţi. Nimic mai firesc, fiindcă,
    după cum v-am spus, majoritatea oamenilor sunt proşti. Ori, de vreme ce
    artiştii cei mai neînsemnaţi sunt întotdeauna încântaţi de micimea lor
    şi sunt linguşiţi de multime, la ce s-ar mai căzni să dobândească haruri
    adevărate? Până la urmă acestea doar le-ar spulbera buna părere pe care
    o au despre ei înşişi, i-ar mai domoli şi le-ar împuţina îndeajuns
    admiratorii.


    Desiderius Erasmus Roterodamus, Praise of Folly
    Pana nu ticluiesti un " arta de a fi fericit " nu cred ca vei avea succes decat la cei ca mine care sunt mult prea epuizati sa raspunda. Succes, totusi, in demersul tau impotriva-ti, de a scrie pe o tema interesanta exclusiv pentru paradoxurile cu chip umanoid de la periferia universului.

    RăspundețiȘtergere
  9. 1. Tema mi-a fost propusă sau sugerată de 3 persoane, printre care și tu. În plus, e o temă atât de suculentă, încât aș scrie 3 vieți și nu m-aș mai opri...
    2. Ai citat din Elogiul Nebuniei, pag. 63. E adevărat și azi: operele de valoare sunt accesibile unui public restrâns. Dar publicul receptiv e mai larg azi decât în vremea lui Erasmus. Eu nu atribui, însă, valoare de adevăr absolut scriselor mele, ca să îmi revendic vreo ascendență intelectuală ilustră. Eu scriu conștiințelor și sufletelor celor care vor dori să stea mai mult de 10 secunde pe acest blog, într-un stil care îi va convinge sau nu.
    3. ”Arta de a fi fericit”? Da! Temele optimiste, pozitiviste, heirupiste sunt la mare căutare. E firesc, totuși: viața e și așa cenușie, de ce ți-ai bate capul cu un blog dubitativ? Totuși, pe blogul meu nu promovez abandonul în depresie, dar câte un exercițiu de disperare temporară, câte o purgație a energiilor negative poate avea câte o haltă și pe la stația Infernului...
    Și o să scriu și despre fericire, TREBUIE... dar voi evita nuanțele siropoase a la pension ...
    Vorbesc prea mult despre mine. Vreau să vorbească doar scrisul meu despre mine. Eu sunt decorul insipid din spatele scrisului.

    RăspundețiȘtergere
  10. Aș tot citi astfel de bântuiri existențiale, atât de plăcere, cât și cu speranța că voi crește și eu. Ai un joc de cuvinte pe care-l invidiez sincer, atunci când nu-l admir cu aceeași onestitate. Nu știu ce-aș putea eu să spun, sunt mică și oamenii mari mă inhibă, oarecum. Adică nu i-aș deranja prea mult cu niște cugetări lemnoase, personale.

    În fine, am mai lăsat un comentariu pe care sper că nu l-ai găsit, de-aia nu apare publicat.

    Mă chinui de juma` de oră cu Disqusul, (oare de ce ai alege un astfel de sistem de comentarii?!), m-am enervat de mi s-a încâlcit părul pe cap, dar nu cedez, că-n căpoșenia mea, încăpățânarea care nu aduce nimic util e singura posibilă și executabilă.

    RăspundețiȘtergere
  11. Merci de comment! Te rog, mă inhibi cu gratulații pe care sincer nu le merit. Acest articol e un simplu intro, nu am dovedit mai nimic ... mi-e deja teamă să mă gândesc la ce m-am înhămat. Apropo de Disqus - mai aveam 9 commenturi la acest topic, anterior trecerii mele la Disqus. După ce am instalat Disqus, am importat și acele commenturi, dar nici până azi nu mi le-a procesat. Și nici răspuns nu am primit de la echipa tehnică. Mă îndrept către Wordpress, clar, imediat ce voi găsi un răgaz.

    RăspundețiȘtergere
  12. Am eu un sentiment că lucrurile sunt și mai și! Până atunci profit și-mi mai casc gura. ;)

    RăspundețiȘtergere

Comentati...daca existati...